India News - Times of India

Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

Adevarul doare uneori

"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta, sa te porti ca si cum toti oamenii din jurul tau ar fi buni; sa fii prevazator ca si cand te-ar inconjura dusmanii,sa-l ajuti pe cel care-ti cere sprijin e o datorie; sa faci acelasi lucru pentru cel care ti-l refuza e o arta."

Google+ Badge

Citatul Zilei

CDs, DVDs, Software und Games

World Clock

Loading...

Cool Google Gadgets

Poze : Album de Familie

Ziare.com

Loading...

Arhivă blog

8 mai 2010

Retete si indrumari

1. A FI BOLNAV COSTA MAI MULT.
Mai întâi, unele certificate ale unor fosti bolnavi care în procesul de vindecare au urmat indicatiile acestei cărti. Autorul nu i-a cunoscut înainte şi nu i-a văzut niciodată. Doamna A. O. din E.: "Sufeream de grave boli de nervi, inima şi stomac; doctorii nu-mi mai puteau ajuta. Când am citit cartea dvs. am început să practic cele citite aici desi aveam putine sperante. După exact o săptămână am început să dorm mai bine iar azi îmi merge foarte bine. Sânt mama a patru copii pe care pot să-i îngrijesc din nou". Domnul J. M. din B.: "Sufeream de o gravă atroză (anchiloză a articulatiilor). Eram în pragul unei operatii la sold. Domnul H. S. din B.: "Mă aflam pe patul de moarte al clinicii universitătii. Sângele îmi curgea pe gură, ochi şi urechi; amenintat de sufocare atât de mare era grupul limfatic: 500.000 de leucocite. Am părăsit spitalul şi prin regim alimentar de crudităti m-am vindecat în sase luni de această gravă leucemie". Domnul C. N. din R.: Aveam mereu reumatisme, dar acum parcă a fost luat de vânt". Doamna H. E. din A.: Am făcut o experienţă bună cu acest mod de alimentatie în cazul hemoragiilor uterului meu şi a cancerului de piele. Azi sunt sănătoasă". Doamna H. P. din B.: "Suferinta mea s-a ameliorat vizibil (artrita)". Domnul L. F. din Z.: "Cu 50 de ani în urmă m-am îmbolnăvit de cancer intestinal, diagnosticul: ulceratie intestinală progresată, operatie imediată altfel este prea târziu... In impasul în care mă aflam am început să studiez cărti legate de problema vindecării naturale şi astfel m-am hotărât ca în loc de operatie să trec la alt mod de alimentatie. Pierderile de sânge s-au redus tot mai mult şi după trei luni au încetat. Modul de hrănire mă ajută extraordinar, asa că nu am mai renuntat. De atunci au trecut 40 de ani fără boală. Azi am 71 de ani şi încă nu au apărut urmele bolilor de bătrânete: slăbirea vederii şi altele asemănătoare". Domnul O. B. din Z.: "Diagnostic: cancer de prostată. Cu trei luni de hrană crudă merge mult mai mai bine. Am luat puteri, nu am mai suferit şi mă simt bine". Doamna O. C. din P.: "Mă simt mult mai bine în putere decât înainte, ziua nu mai simt nimic. Era o tumoare de duoden". Domnul M. Z. din Z.: "Articulatia genunchiului scrâsnea, deci erau interzise genoflexiunile. Azi fac 7 genoflexiuni fără să mai aud scrâsneli, ar fi interesant să fac din nou o radiografie şi să o compar cu cea veche". Doamna H. R. din Z.: "Somnul meu s-a îmbunatătit vizibil". Alte certificate de vindecare mai puteti găsi la sfârsitul cărtii. Vrem să oferim chiar de la începutul acestei cărti cititorului posibilitatea de a aplica cura noastră de vindecare şi prevenire. Motivarea, tot felul de sfaturi şi peste 100 de retete veti găsi mai încolo. Retetele următoare sunt constituite după metoda de vindecare a medicului antic Hypocrate care şi azi în cercurile medicilor trece drept unul din cei mai renumiti medici ai tuturor timpurilor. El spunea: "Alimentele voastre să văfie leacuri iar leacurile voastre alimente". Conform acestui lucru, medicul recomandă atât celui sănătos cât şi celui bolnav fie pentru prevenire fie pentru vindecare, hrănirea cu crudităti alese în mod special care să dezintoxice corpul, să-l elibereze de acizi şi să-i dea forte vii. Secretul acestei metode constă în aceea că trebuie efectuată mai mult timp o cură de vindecare, după experientele noastre de azi circa 6-8 săptămâni; în cazul cancerului şi al diabetului 6-12 luni. Medicii de azi vor succese de vindecare mai rapide, totusi metoda lui Hypocrate are avantajul că are un efect sigur şi că boala imediat după începerea curei nu se mai înrăutăteste. Incercarea moarte n-are. Nu costă nimic căci de hrănit tot trebuie să te hrănesti. Pentru fiecare medic care acceptă metoda lui Hipocrate nu prezintă nici un pericol şi poate fi efectuată fără nici o retinere, şi fără ca cineva să ajungă ân conflict cu indicatiile medicului. Hrana crudă alimentează şi vindecă în acelasi timp. Dat fiindcă aceste mâncăruri cu puteri vindicative au şi un gust exceptional, satisfac şi gustul celor sănătosi. Cu aceasta, omoară două muste dintr-o lovitură; pe de-o parte savurează mese gustoase şi aromate (o scurtă perioadă de acomodare este de la sine înteles că e necesară), pe de altă parte se apără de grijă şi chiar de boli mai grele. Omul inteligent este prevăzător. Deja după două-trei săptămâni de la începutul acestei lucrări suntem eliberati de oboseală şi spre surprinderea noastră dispare cu timpul şi grăsimea. Rezistenta creată chiar şi în cazul efectuării unei munci mai grele şi anume fără a fi chinuit de sete. Secretul fortei de vindecare se află în viata pe care o administrăm prin hrana crudă. Urmează acum o aplicare practică la cele spuse, cel mai bine ar fi dacă întreaga familie ar participa. Pentru a putea începe cu această cură sunt necesare următoarele alimente: 0,5-1 kg grâu capabil să germineze, seminte de in, mai cu alac, seminte de floarea soarelui fără alac, hriscă, diferite feluri de nuci, germeni de porumb, grâu, drojdie, năut, sare de mare, ulei de floarea soarelui, de susan şi in, carote biologice şi alte rădacinoase sau frunze. Pentru măcinare se vor utiliza râsnite de cafea. La cură se va folosi neapărat usturoi.
RETETA DUPA MICUL DEJUN
După spusele lui Hypocrate, zarzavaturile sunt leacuri iar leacurile zarzavaturi. Noi plantăm şi uscăm aceste zarzavaturi sau le cumpărăm. Din acestea preparăm în fiecare dimineată dejunul cu adaosurile corespunzătoare. In acest scop, buruienile vor fi pulverizate cu mixerul sau râsnita de cafea şi anume câte o parte salvie, boabe de ienupăr, pojarnită, barba ursului, pelinită, ficieni, cimbru, câte 2/3 pelin, coada soricelului. Cine suferă de constipatie amestecă la început putine frunze de siminichie. Adaosul pentru o persoană: 1-2 lingurite de praf din buruieni; o lingură de seminte de in uruite. O lingură de tărâte de grâu, o lingură de hriscă sau de floarea soarelui; zilnic alternând cu alte seminte exceptând semintele de in anumite adaosuri trebuie măcinate şi înmuiate noaptea; de exemplu: grâu, un morcov mic ras, cca. 50 gr., 1-2 linguri ceapă, 2 linguri ulei de măsline, o lingură de drojdie. Intregul amestec se rade bine şi se dă gust cu putină sare de mare. In loc de ceapă e bună şi o banană strivită. Cine vrea să alterneze cu alte retete poate înghiti praful cu lapte crud, cu apă de miere caldă sau cu altă băutură. Acest meniu este intentionat mai uscat pentru a fi foarte bine amestyecat şi salivat. Bolnavului îi este neapărat necesar în această formă înaintea fiecărei mese, celui sănătos îi este recomandat. Cine are dimineata prea putin timp să mestece bine, să ia o parte într-un borcan şi face treaba aceasta la serviciu.
 PRINZUL
Aperitiv: salata cu lapte şi adaosuri de nuci, banane, etc. Felul 1: 1-3 linguri de uruială de grâu, mei înmuiat în putină apă amestecat cu hrean ras, ceapă, drojdie, sare de mare, mustar, ulei de in, se garniseste cu fructe de coconar, mustar, ardei. Desert: Lapte crud, pepene sau rosii. Intreaga uruială se poate pregăti şi cu mere rase, miere, stafide sau smântână. Cea mai sănătoasă şi ideală mâncare de prânz, mai ales pentru cei fără dinti este amestecul cu zarzavaturi indicat în capitolul cu retete. Se îngroasă cu tărâte şi germeni de grâu, în caz de balonări să se mănânce putin. Vezi capitolul "Vindecarea constipatiilor".
CINA
Adaosurile pentru 1-2 persoane: un cartof crud cu coaja rasă. Se amestecă imediat cu o banană strivită; apoi 1-2 mere coapte rase, o lingură ulei, o lingurită tărâte, o lingură fructe de coconar sau alte nuci, o lingurită de lămâie, putină uruială de mei. Amestecul se garniseste cu felii de banane.
DESERTUL
 Pâine (după retetele noastre) sau lapte crud. Multi preferă seara ceva mai uscat ca nuci, curmale şi putin lapte sau banane plus usturoi. Alimentatia obisnuită de azi este 80% acidă în loc de 20% cum ar fi normal. ASTFEL DEVINE CAUZA PRINCIPALA DE BOALA.
 Apare mereu o hiperaciditate în organele corpului. Singura hrană care nu contine acizi şi deci e capabilă să neutralizeze acizii depusi şi toxinele din artere, articulatii, din creier, etc., o constituie zarzavaturile crude. Amănunte în capitolul "Acizii". Cei grav bolnavi trebuie să se hrănească foarte atent şi să fie tratati cu atentie. In acest scop găsiti indicatii în celelalte capitole. Cei bolnavi de stomac şi intestin încep cu o cură de sucuri preparate din zarzavaturi şi anume 2/3 varză şi 1/3 cartofi. Din acest suc se bea din jumătate în jumătate de oră câte o jumătate de pahar. Eventual se mai face şi câte o clismă săptămânal. Medicul american dr. Garson care a vindecat 100 de bolnavi de cancer, dădea unui bolnav numai 10 pahare de amestec de suc de zarzavaturi zilnic, în principal din morcov.
 2. HRANA VIE REZOLVA PROBLEMA CANCERULUI
S-au obtinut în ultimii ani mari succese în vindecarea cu alimentaţia crudă, lipsită de otrăvuri; de exemplu în cazul cancerului, bolnavilor de inimă, artritei, pietrelor la fiere, diabetului, bolilor de stomac, intestin şi piele, tuberculozei, prostatei, sclerozei multiple şi tuturor celorlalte boli. In aceeasi măsură reprezintă un mijloc de prevenire la cei sănătosi cât şi speranta pentru cei bolnavi la CARE MEDICII AU RENUNTAT SA MAI SPERE. In continuare un caz de cancer aparent fără nici o sperantă din America, care în perioada cât am stat acolo m-a impresionat în mod deosebit. Domnul R. J. Cheatham, cca. 40 de ani, suferea de cancer de piele, parteaanterioară a trupului fusese operată de repetate ori astfel încât cicatricea a ajuns să aibă o lungime de 50 de cm, iar medicii renuntaseră să mai spere în cazul lui iar el îsi astepta moartea. A părăsit spitalul, patul de moarte unde avea vecini de suferinţă încă 15 pacienti dintre care azi nici unul nu mai este în viată. A primit o carte despre posturi de vindecare prin regim alimentar care l-a dus pe drumul vindecării. După cum a scrie, a citit mai multe asemenea cărti şi a devenit un bun client al Casei de Reformă. Prin posturi temporare şi regim alimentar sever format din crudităti şi sucuri de legume, s-a vindecat complet. Azi conduce un mare sanatoriu cu regim alimentar şi posturi, din sudul Floridei. Certificatul lui de însănătosire în engleză poate fi obtinut la R.S. Cheatham Changri - Health Resort, Bonito Springs, 33923, Florida, SUA. Despre o altă vindecare a unui caz de canncer, care poate convinge pe oricine de efectul hranei crude, citim în certificatul unei doctorite daneze, dr. Christine Melfi: "Experienta mea cu alimentaţia crudă". Această doctorită suferea de cancer la piept care avea deja mărimea unui ou de găină. Fiind medic îi era clar că iradiatiile şi operatiile erau doar un tratament temporar, şi a ales regimul alimentar de crudităti pentru a se vindeca. Ea scrie: "A trebuit să demonstrez cu riscul vietii ce efect are hrana constituită 100% din crudităti. Primele două luni nodul de pe piept nu s-a micsorat. S-a mentinut neschimbat; dar apoi a intervenit o ameliorare. Nodul s-a micsorat, fortele mele cresteau, îmi reveneam vizibil şi mă simteam bine asa cum nu mă mai simţisem de ani de zile". După însănătosirea completă a trecut la vechiul regim cu 40% hrană fiartă. Spre groaza ei, cancerul începuse din nou să crească. De acum încolo a început din nou cu regimul sever format exclusiv din crudităti şi cancerul a dispărut a doua oară. Multumită acestei experiente a ajuns la convingerea că alimentaţia cu crudităti ar putea la fel de bine să vindece toate celelalte boli. Si-a deschis un sanatoriu cu regim alimentar cu crudităti iar pacientii sunt tratati cu hrană 100% crudă. Datorită marilor ei succese a devenit renumită în întreaga Europă. In continuare câteva citate din certificatul ei: "...Astfel, vedeam că sângele este otrăvit prin hrana fiartă pe care am mâncat-o. Senzatia de foame nu există (la alimentaţia cu hrană crudă) nici măcar când trebuie să dăm jos din greutate. Se poate efectua muncă grea şi cu această alimentatie. In genere, te simţi mai bine după această alimentatie asa cum nu te-ai mai simţit de ani de zile". In timp ce hrana (fiartă) intoxică sângele şi slăbeste organismul, cu alimentaţia crudă, deci cu hrana vie, toxinele se dizolvă şi se elimină. Nu se poate, nu ne putem permite compromisuri când este vorba de viata şi sănătatea noastră. Trebuie să mergem pe singurul drum corect şi anume acela al ALIMENTATIEI CU 100% CRUDITATI. DIN EXEMPLUL DE MAI SUS RETINEM CA SI HRANA PUTIN FIARTA, FIE CHIAR VEGETALA, POATE IMPIEDICA VINDECAREA. Deci trebuie să existe un secret al sănătătii în hrana crudă pe care îl vom desscoperi în cele ce urmează. Se mai pot enumera multe cazuri de vindecări extraordinare prin regim alimentar cu crudităti astfel încât trebuie să ne punem serios întrebarea de ce această metodă de vindecare simplă şi ieftină este tăinuită multimii şi de ce sunt oamenii înselati în această problemă. Când cu vreo 50 de ani în urmă s-a descoperit importanta vitaminelor în alimentaţia noastră stiintifică, stiinta a făcut mare tam-tam din aceasta. Astfel imediat s-a cunoscut ce daune apar din lipsa de vitamine a hranei fierte, rafinate (făina albă, zahăr, paste făinoase, etc.). De ce această propagandă? Pentru că era posibil să se fabrice în serie mare aceste vitamine şi să se facă o mare afacere. In anul 1940, cercetătorul american Edward Howell a făcut în acelasi domeniu o descoperire şi mai senzatională şi anume în cercetarea substantelor vitale propriu-zise:
ENZIMELE. El a descoperit că enzimele sunt în fiecare fiintă vie purtătorii vietii şi cele care dau viată hranei noastre (ân măsura în care nu sunt omorâte prin fierbere) -Journal of the American Association for Medical Psihical Research, din 15.04.1940. Ciudat, stiinta nu a onorat corespunzător această extraordinară descoperire, nu a făcut propaganda pentru enzime asa cum a făcut-o cândva pentru vitamine. OARE DE CE? Explicatia este simplă; enzimele se găsesc ca purtători ai vietii numai în hrana crudă, vie, nefiartă. Ce sunt enzimele şi în ce constă functia lor? Este vorba de fermenti speciali; ele (enzimele) contin scânteia vietii şi conditionează viata vegetativă în toate celulelele plantelor şi animalelor. Există nenumărate feluri de enzime; prin ele se caracterizează nu numai fiecare specie de plante sau animale dar dau fiecărei fiinte felul propriul de a fi, individualitatea sa, construiesc organele acesteia şi le mentin functia. Nu există vreo diviziune celulară, vreo crestere şi reproducere fără enzime. Ele sunt în acelasi timp administratorii şi executorii pe care Creatorul le-a pus în fiecare fiintă vie. Ele ghidează procesele chimice în fiecare organ al omului, animalului şi plantei şi anume asa ca şi cum ar gândi. Pentru a întelege mai bine prezentarea următoare a aparitiei cancerului este necesar pentru cititor să cunoască bine importanta extraordinară şi interesanta functie a enzimelor. Ceea ce realizează ele în interiorul organismului, este cea mai mare minune. In organismul uman există două feluri de enzime. In prima intră numitele endogene pe care le mai numim şi fermenti; ei sunt produsi ai glandelor digestive şi reglează digestia. Celelalte enzime propriu-zise, care reprezintă interes pentru observatiile noastre sunt exogenele; ele sunt acelea care reglează toate celelalte probleme numite mai sus, din corpul nostru şi mai ales metabolismul celular. De aici recunoastem imensa importantă a enzimelor pentru sănătate. Sânt infinit mai importante decât vitaminele care exercită mai degrabă functia de substante ajutătoare ale enzimelor; spre deosebire de fermentii digestivi, corpul nu poate creea singur aceste enzime. Asa cum spune silaba EX, trebuiesc introduse din EXTERIOR, şi anume prinalimente asa ca şi vitaminele. Toată forta şi frumusetea pe care enzimele le-au desfăsurat poate înainte, într-o plantă tânără, în zarzavaturi sau într-un fruct într-o livadă, o livrează acum după ce am mâncat alimentele componente ale regimului alimentar de crudităti, în noul lor cerc de actiune şi anume în corpul nostru spre o dezvoltare sănătoasă. Această destinatie înteleaptă a enzimelor alimentare trece drept o lege a naturii. Pătrunderea enzimelor în celulele noastre şi legătura cu ele poate fi comparată cu o căsnicie (exogenele). Ele sunt după aceea inima din casă şi au grijă de dezvoltarea şi înmultirea celulelor. Acesti purtători, apărători vii, s-ar putea spune acesti spiridusi înzestrati cu gândire, respiră ca masinistii şi controlează toate functiunile în corp. In glande de exemplu ghidează cu îndemânare producereahormonilor, în ficat actionează ca niste chimisti inteligenti, în rinichi şi în glandele epidermale se îngrijesc ca sângele să fie bine curătat. Cu cât hrana contine mai multe enzime proaspete (hrana crudă) cu atât mai mult viata nouă curge în corpul nostru şi cu atât mai mult se pot forma noi celule. Acest lucru înseamnă energie, functionarea corectă a glandelor şi de aici şi o bună reglare a greutătii corpului, curătirea sângelui şi tesutului celular de toate "deseurile", de pietrele de la rinichi, de efectele arterosclerozei, bolilor de inimă, cancerului şi a unui mare număr de alte rele. Aceea esentă din hrană ce are o capacitate de a curăta şi vindeca este cu atât mai mult în stare să prevină toate aceste boli şi să ferească mai ales pe bătrâni împotriva bolilor de bătrânete. Cu cât omul este mai tânăr cu atât mai bogat este corpul lui în enzime. La bătrânete în schimb scade numărul lor şi din acest motiv şi forta vitală,viata, scade. Acest lucru conditionează faptul că oamenii mai bătrâni necesită o hrană foarte bogată în enzime. In acest mod sunt scutiti de oboseală şi de bolile bătrânetii. Drept hrană bogată în enzime trec germenii de grâu, laptele crud, gălbenusul de ou, zarzavatul tânăr, coltul semintelor şi mai ales sucurile de zarzavaturi, laptele de mamă din primele zile contin de de cinci ori mai multe enzime decât cel de mai târziu. Ce aranjament întelept, căci nou-născutul necesită un plus de fortă. Hrana vie (cruditatile) este şi cel mai bun cosmetic. Inoirea celulelor este accelerată astfel încât pielea rămâne elastică şi împiedică formarea ridurilor. Ea (h.v.) vindecă glandele şi deci atât corpolenta cât şi subponderabilitatea. Cele mai fine vase epidermale sunt bine curătate şi deci bine irigate cu sânge. de aici aspectul proaspăt, tineresc. In acelasi mod hrana crudă reglementează tensiunea arterială, anghina pectorală şi împiedică infarctul. Cel ce se hrăneste cu crudităti trăieste o întinerire treptată chiar şi în viata sexuală. In exemplele noastre am prezentat functia enzimelor ca pe o adevărată minune, ca pe un secret în fata căruia omul trebuie să-si recunoască neputinta. Am constatat că alimentarea celulelor cu enzime este o lege a naturii. Il lăsăm pe cititor să aprecieze singur dacă distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau alte procese asa cum apa în industria alimentară nu cumva reprezintă un act de rebeliune împotriva naturii şi a creatorului ei. Taina principală este cădin cauza lipsei de enzime se producedevalorizarea sărurilor hrănitoare cum este calciul, fosforul, sulful, fierul şi multor altora, mod prin care apar boli perfide. Chimistii afirmă că prin fierbere nu se distrug săruri. Ei au dreptate dar ceea ce lipseste după fierbere sunt enzimele care sunt legate de săruri în mod organic. Fără enzimele corepunzătoare, sărurile nu pot fi transformate corect în celule şi sunt în cea mai mare parte fără valoare, devenind balast. Sărurile organice se transformă în săruri minerale, anorganice. Următorul fapt confirmă acest adevăr: în colectia zoologică din Schaffhausen, se poate constata la craniile de pisică şi câini, dantura stricată în timp ce la craniile animalelor ca vulpea, bursucul şi jderul acest lucru nu apare, pentru că aceste animale nu mănâncă nimic fiert. Hrana crudă previne deci cariile dentare şi o serie întreagă de boli ca artroze, sciatică, boli ale articulatilor soldului şi coloanei. Oasele cedează pentru că sunt subnutrite şi de aici sciatica. Cele mai multe fracturi sunt tot o urmare a acestor lipsuri. Aici ajută doar laptele crud bogat în calciu şi hrana crudă. Expresia "daune ale tinutei" e gresit utilizată, în loc de daune ale alimentaţiei în fapt. Asa cum relata un ziar dintr-un oras elvetian, o optime din copii prezentau devieri ale coloanei. Fundamentul instabil se pune deja la vârsta sugarilor. Aceste daune ale alimentaţiei reprezintă doar o mică parte a bolilor cauzate de aceasta. Pentru o adevărată vindecare nu ajută medicamentele sau băile dacă nu se recunoaste cauza şi nu se înlătură. Paralel cu lipsa de săruri nutritive are loc intoxicarea sângelui şi a organelor, ceea ce conditionează o altă serie de boli. Hrana fiartă produce mai multe toxine şi acizi care trec în sânge care apoi în mod normal ar trebui să fie eliminate. Dar pentru că organele de eliminare nu fac fată unei asemenea sarcini, multe dintre ele se depun în corp şi produc boli. Unii acizi care se acumulează în muschi şi articulatii se cristalizează şi cauzează astfel reumatismul şi artritele. Aceste substante nefolositoare se depun în altă parte şi formează calcifierea venelor, tensiunea arterială, bolile de inimă, pietrele la rinichi, bolile de piele şi multe alte suferinţe. Cauza propriu-zisă nu este aici curentul şi nici tonusul muscular care apasă si oboseste, ci lipsa de enzime din cauza alimentaţiei gresite. Sună aproape incredibil dacă se constată în continuare că bolile infectioase îsi au toate cauza în aceiasi intoxicare datorită hranei gresite. Boala este dată de germenii bolilor sau de un virus; dar vinovate sunt toxinele fără de care nici un virus nu s-ar putea instala. Un corp curătat prin hrană crudă nu se poate îmbolnăvi, deci trecerea spre acest gen de alimentare rentează de o mie de ori pentru. Ne eliberăm de frica de boli şi de virusi şi deci de exageratele asigurări. Gripa este un ajutor de nevoie la care apelează natura pentru a curăta din când în când corpul, pentru că sileste să se tină regim (taie pofta de mâncare). De aceea nu are sens să scazi febra pe cale artificială. Dacă vrei ca copilul tău să fie ocolit de bolile de copii şi să nu necesite injectii periculoase şi dăunătoare atunci acordă interes hranei vii. Copiilor le place foarte mult hrana crudă. Dragostea părintilor să se manifeste prin aceea că dau un exemplu copiilor trecând şi la alimentaţia cu crudităti. Papagalul vecinului nu are voie să mănânce arahide prăjite (decât numai crude) pentru că altfel se îmbolnăveste, asa ni se spune. De ce atunci au voie copii nostri pe care îi iubim mult mai mult? Animalelor din grădina zoologică nu li se dă nimic fiert sau denaturat, pentru că în timp se îmbolnăvesc. Multi sunt în stare de intoxicatie, încât apar boli ce pun în pericol viata. Un infarct pune capăt vietii în cei mai buni (frumosi) ani. Adeseori sunt loviti oameni care niciodată n-au fost bolnavi. Cu aparenta lor sănătate era şi mai grav căci toxinele s-au putut acumula în acei ani îndelungati, ceea ce în final a dus la catastrofă. Bineînteles că în functie de boală contribuie alături de toxine şi lipsa continuă de săruri nutritive din cauza fierberii hranei. De cele mai multe ori toate medicamentele, iradierile, injectiile, tratamentul dat de specialisti, chiar şi grefele ajută prea putin pentru că nu există dorinta de a recunoaste adevărata cauză a bolii. Bineînteles, o inimă sănătoasă grefată într-un corp bolnav, intoxicat, va esua imediat. In cazul unei boli, tot corpul este bolnav. Vedem cât de sucit pare să tratăm numai simptomele care pot fi comparate cu niste supape. Când o supapă este închisă apar altele pentru că răul trebuie să iasă la suprafată. Se poate obiecta de ce oamenii carefierbhrana pot trăi, în definitiv? Acest lucru este legat de capacitatea de adaptare a organelor după cum vomvedea. Biologii au descoperit că pentru metabolismul unei anumite hrane corespund numai acele enzime care sunt legate organic de acestea. Dar dacă lipsesc enzimele, corpul stie să se ajute apelând la fermentii digestivi, mai ales la pancreas. Din păcate acestea au capacitatea de a înlocui în foarte mică măsură procesulnatural. Câte unul care are aptitudini, care mănâncă putin şi cu măsură, poate îmbătrâni şi cu acest gen de hrană. Dar bolile în general şi cele caracteristice bătrânetii nu-l ocolesc. Denumirea de boli ale bătrânetii, este gresită pentru că ele nu sunt cauzate de bătrânete. Intre slăbirea datorită bătrânetii şi bolile de bătrânete este o mare deosebire.
 APARITIA CANCERULUI
 Există o dependentă vizibilă între lipsa de hrană crudă şi formarea cancerului. Prin această lipsă, deci prin lipsa de enzime este dereglată după cum am spus, diviziunea celulară căci în acest caz nu poate fi corect efectuată. Astfel celulele degenerate care se transformă în excrescente ceea ce are drept urmare formarea ulceratiilor, cancerelor, tumorilor şi miomilor. Formarea cancerului este conditionată de actiunea unor anumite chimicale şi otrăvuri, de exemplu prin prafurile folosite în protectia plantelor, conservanti, medicamente chimice, clor şi fluor în apa de băut, nicotină, sarea de bucătărie şi multe altele. Dacă aceste otrăvuri sunt în stare să conserve şi să omoare microbii, atunci pot distruge şi enzime sau cel mult să le amortească de îndată ce otrava pătrunde în celulă. Dacă deja prin lipsa de enzime apar celule degenerate, cum trebuie să fie dacă mai pătrund şi otrăvuri ! Nu trebuie atunci să ne mirăm dacă enzimele pierd în celule controlul şi astfel celulele degenerate se înmultesc formând excrescente canceroase. Există diferite feluri de cancer. Fiecare reprezintă o excrescentă celulară apărută în anumite conditii fără să existe un virus purtător de cancer. Acolo unde toxinele se acumulează în celulele noastre pentru că lipsesc enzimele cu capacitatea lor de curătire sau sunt amortite şi omorâte prin actiunea otrăvurilor, apare descompunerea şi există conditii de formare a excrescentelor canceroase. Sântem din acest motiv convinsi că această boală nu are nimic de-a face cu un virus special. Pentru aceasta garantează deja faptul că boala nu este transmisibilă după cum se stie despre bolile cauzate de virusi. O contraotravă descoperită ar intoxica şi mai mult corpul bolnav de cancer, de aceea nu a putut fi descoperită şi nici nu se va descoperi. După experienta mea există numai un mijloc şi anume enzimele neotrăvitre care nu sunt produse într-o fabrică chimică, ci numai la taranul "biologic". Există şi dovezi indirecte pentru autenticitatea acestor prezentări, de exemplu anumite popoare care nu cunosc cancerul şi alte boli legate de alimentare. Un astfel de popor este Hunza, într-o vale foarte izolată din muntii Himalaia. Acolo nu se cunoaste nici o fabrică de alimente, îngrăsăminte şi chimicale. Laptele ca şi cea mai mare parte a hranei se consumă crudă. Din păcate s-a construit şi în această vale o sosea. Deci şi aici si-a făcut aparitia civilizatia, zahărul alb, sarea de bucătărie şi altele asemănătoare care subminează sănătatea acestui popor. Autorul îndrăzneste în continuare să afirme că nasterea copiilor anormali se datorează aceleiasi cauze ca şi la formarea cancerului şi anume lipsa de hrană crudă. Se formează celule germinale incomplete; pe de altă parte li se dă sperante femeilor sănătoase dar sterile că prin hrana crudă pot totusi să nască copii. Viitoarele mame care se hrănnesc cu crudităti au nasteri mai usoare. Nasterile prea timpurii şi avorturile sunt excluse. Dat fiind că fiecare al patrulea om moare de cancer şi dat fiind că banii pentru cercetarea cancerului au fost alocati, este datoria absolută a cercetătorilor să recunoască în sfârsit aportul celor ce au cercetat în domeniul enzimelor şi faptul că numeroase vindecări ale cancerului se explică prin hrana crudă, iar cercetarea lor să se orienteze în sfârsit spre acest domeniu. Numeroase vindecări ale cancerului în lumea întreagă sunt acum fapte incontestabile şi nu mai trebuie ascunse. Dintre toate cărtile apărute privind vindecarea cancerului prin regim alimentar de crudităti, vreau să recomand cartea deja mentionată a lui Garson şi să îndrum pe sceptici spre: "Relatări despre 50 de cazuri de cancer vindecat". Si acest medic vindecă cancerul cu precădere cu crudităti. Atâta timp cât cauza principală a cancerului nu este recunoscută şi înlăturată nu vor ajuta nici operatiile nici iradierile şi dimpotrivă tesutul iradiat este greu vindecabil chiar dacă s-a trecut la alimentaţia cu crudităti. Trebuie să prevenim aceste superficialităti. Bolnavii de cancer iradiat sunt cazuri ratate. Doctorita Melfi stia precis dece nu s-a lasat operată sau iradiată. Acest lucru se explică în certificatul ei. In toamna anului 1968 au fost consultate în spitalul Arau, mame, şi s-a făcut îngrozitoarea constatare că laptele de mamă contine în medie de 15 ori mai multe insecticide decât este international recunoscut admis pentru laptele de vacă pentru hrana oamenilor.
3. TOT FELUL DE VINDECARI
Prin hrana crudă şi regim se pot vindeca tot felul de boli. O deosebită impresie mi-a făcut vindecarea propriului meu tată care suferea în cel mai înalt grad de arterită şi astm cardiac. Atunci încă nu practicam regimul alimentar de crudităti şi aveam putină experienţă în metodele de vindecare naturală. Mintea sănătoasă a omului îmi spunea totusi ca organele pacientilor nostri necesitau o curătire temeinică şi odihnă, iar hrana formată din carne şi sare trebuie evitată în întregime. Tatăl meu avea doar 56 de ani şi era de câtva timp bolnav. Sfaturile mele n-au fost acceptate, deci a fost chemat cel mai bun medic din regiune şi rugat să se ocupe de vindecarea lui. El administra pacientului din când în când câte o injectie, mai târziu tot mai des; în plus i-a prescris o hrană cât mai săracă în carne şi sare, lucru foarte neclar pentru că notiunea de "sare în carne" este cât se poate de subiectivă. Starea bolnavului se înrăutătea vizibil. Medicul părea să nu mai creadă nici el în vindecare căci făcând abstractie de injectie nu mai făcea nimic. Picioarele pacientului se umflau, au ajuns ca două butoaie. Deoarece pacientul de mult nu se mai putea duce la medic, acesta a trebuit în final să vină de două ori zilnic pentru a da injectiile. Din cauza apei apăru astmul cardiac care se înrăutăti în asa măsură încât ziua şi noaptea nu se mai putea gândi la somn. Fără a întreba medicul am încercat cu ceaiuri din plante dar nici acestea nu i-au putut aduce vre-un ajutor sau alinare atâta timp cât stomacul bolnavului era încărcat cu mâncăruri care-i întoxicau sângele şi care de la bun începuterau cauza bolii. Otrava injectată ajută la intoxicare în loc să vindece. De fiecare dată când încercam săa-l conving pe tata să treacă la alt regim îmi spunea că medicul stie mai bine. Vedeam aici prima oară tenacitatea omului legată de primele lui obiceiuri de mâncare; câte unul care fără să stie se sinucide prin pofta de mâncare. Adeseori mi se părea că nu pot exista chinuri mai mari decât cele pe care trebuia să le suporte acesta. Toată noaptea se văita. Abia când suferinţele au ajuns la apogeu iar sfârsitul părea să fie aproape, tata mă întrebă: "La ce te referi când spui alt regim alimentar?" In sfârsit era docil şi dornic să asculte sfaturile mele. De acum înainte n-a mai avut voie să se aseze la masă cu familia pentru că nu s-ar fi putut abtine de la gustoasele mâncăruri. Nu mai primea nimic altceva decât câteva linguri de ceapă tocată pe o felie de pâine cu unt şi o cească de ceai concentrat pentru rinichi. La fiecare masă mânca deocamdată aceleasi lucruri. Intre ele trebuia să facă foame. Obisnuit să mănânce picant îsi iubea mâncarea cu ceapă. Ar fi mâncat mai mult dacă l-as fi lăsat. In 24 de ore apa din picioare dispăruse. Deja în două săptămâni,noaptea, pacientul a putut dormi de la un cap la altul şi astmul dispăru complet. O rană deschisă la gambă ce o avea de 2 ani se vindecă în 7 zile şi în săptămâna următoare tatăl meu mergea deja 2 km până în satul vecin. Totul era ca o minune după această boală grea. Jur că nu exagerez nimic. Injectiile nu s-au mai făcut după schimbarea regimului alimentar. Incet, încet, retele de mâncare au fost variate desi foamea mai trebuia să mai persiste putin. Convalescentul participă cu entuziasm. Nu numai boli grele se pot vindeca prin regim dar chiar şi suferinţe care nupot fi numite boli, cum sunt de exemplu durerile de cap, respiratia urât mirositoare, oboseala şi constipatia. Unde este vorba de cafegii şi fumători sau alcoolici se recomandă la început un post. In plus cineva a afirmat ca hrana cruda ar putea înlocui lipsa de somn; a doua zi după insomnie se simtea totusi odihnit şi în puteri. Boli de alimentatie propriu-zise ca: apendicita, pietre la fiere, artrita şi multe altele se pot vindeca tot prin regim, necesită însă din cauza pericolului şi durerilor un procedeu de vindecare mai rapid. Din acest motiv am adăugat capitolul "Indicatii speciale pentru bolnavi". Să nu uităm că cei loviti nu erau vegetarieni şi că odată cu trecerea la hrana crudă este necesar un timp până când forta ei de curătire poate să se desfăsoare. Mai bună decât vindecarea este prevenirea bolilor prin hrana vie. Automat aduce un mod de viată sănătos, unde soarele, cerul, apa, respiratia corectă, mâncarea suficientă şi măsura chiar la savurarea hranei crude joacă un rol important. Hrana crudă partială poate deja să creeze unele forte de apărare dar se vor evita următoarele alimente denaturate: pâinea albă, semialbă, prăjiturile, carnea zilnică (cel mult 1-2 ori pe săptămână) ouăle fierte, laptele fiert sau pasteurizat, mâncărurile cu grăsime sau fierte în grăsime, zahărul, ciocolata şi prea multă sare.
4. PENTRU CE FEL DE HRANA ESTE OMUL CREAT
Dat fiind că a existat o perioadă când oamenii se hrăneau în principiu cu vânatul şi acela si-l fierbeau, se poate trage concluzia că suntem creati pentru hrana cu carne, iar fiertul ar fi natural, normal. Asemenea concluzii prea putin întemeiate dau nastere la erori. De ce în libertate animalele nu se îmbolnăvesc niciodată în timp ce între popoarele civilizate abia se mai găseste un om sănătos cu adevărat? Ce experiente ar trebui făcute în grădina zoologică când s-a început hrănirea animalelor cu hrana fiartă din grija fată de boli? Exact inversul decât ceea ce era asteptat şi anume că animalele se îmbolnăveau şi mureau. In parte au pierdut capacitatea de reproducere. Prin pierderi am devenit mai întelepti. Astfel s-a început alimentarea animalelor valoroase cu hrana lor naturală, nefiartă pentru care au fost create. După aceea se puteau citi în mai multe ziare că animale foarte rare au dat nastere la pui în captivitate. Pentru a obtine un răspuns corect la întrebarea noastră ne putem ajuta de alte comparatii cu regnul animal. Ce grup de animale se apropie cel mai mult de om prin forma aparatului digestiv? Cumva grupul animalelor răpitoare, a ierbivorelor, a omnivorelor (porcul) sau acelea care se hrănesc cu precădere cu fructe (maimutele)? Gorilele de exemplu nu mănâncă nici un pic de carne; maimuta antropoidă este singurul animal al cărui aparat digestiv coincide în întregime cu cel al omului. Intestinul carnivorelor de exemplu este de cinci ori mai scurt decât cel al omului, măselele sunt ascutite, ale omului tocite, saliva lor este acidă, a omului este alcalină, intestinul lor în interior este neted, al omului nu, limba lor are o suprafată aspră în timp ce noi avem o limbă netedă, chiar şi sucul gastric este mult mai tare la animalele răpitoare. Organele digestive ale omnivorului au mai multă asemănare cu acelea ale animalelor răpitoare decât cu cele ale omului, acest lucru însemnând că animalele carnivore ar putea să digere mai usor fructe decât un ierbivor sau un animal ce se hrăneste cu fructe (vaca, maimuta, omul). Pentru că acidul gastric al omului este prea slab pentru digerarea cărnii iar intestinul nu este neted şi de cinci ori mai lung decât al carnivorelor, carnea rămâne prea mult timp în intestin, ceea ce produce descompunerea ei şi un miros urât. Substantele de descompunere ajung prin peretii intestinului în sânge şi conditionează aparitia bolilor. Sustinătorii legii evolutiei să-si spargă capul şi să afle de ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la hrana din carne sau de ce nu a devenit egal cu cel al carnivorelor după ce noi oamenii de milenii întregi ne-am chinuit să savurăm carnea. Acest lucru ne demonstrează în suficientă măsură că omul se hrăneste gresit şi de aceea este atât de sensibil la toate bolile imaginabile. Ierbivorii n-au gheare pentru a prinde vânatul. Omul şi maimuta sunt unicele creaturi prevăzute cu mâini cu care se pot cătăra pentru a culege fructe. O dovadă pentru hrănirea lor: au nevoie în special de fructe. Civilizatia a conditionat schimbări esentiale în modul de viată al omului, maimutei antropomorfe; deci hrana lui trebuie să se compună în primul rând din fructe; printre acestea se numără şi nucile şi semintele. Maimuta se hrăneste şi cu muguri şi cu fructe, frunze fragede ceea ce ar corespunde salatei noastre; dacă găseste rădăcini sau bulbi comestibili nu-i ocoleste (morcovul). Bineînteles toate le mănâncă asa cum sunt în natură. Nu stie nimic de fiert, sare sau otrăvuri conservante. Raportat la noi, aceste constatări dau prima din legile alimentaţiei pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni şi care este scrisă pe prima pagină a Bibliei. Aici scrie: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă şi care este pe fata întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sământă, acesta să vă fie hrana voastră". Acest lucru este valabil ca lege naturală pentru că suntem creati pentru aceasta. Există multe sotii tinere care din dragoste pentru soti gătesc "ce este mai bun". Apoi primim vestea că una sau alta din cunostintele noastre a murit la 30, 40 sau 50 de ani de cancer, scleroză multiplă, infarct, sau altă boală a civilizatiei. O întreagă avere s-a dus pe medic, dar toti specialistii n-au putut face nimic. Aceste tinere femei au vrut să facă un bine sotilor lor; dar din lipsa de stiintă, neintentionat, l-au condamnat la o moarte prematură. O tragedie mai mare nu ne putem închipui. S-a sacrificat totul pentru o vindecare care nu există; durerile şi suferinţele celor din jur când totul se sfârseste. Pentru citirea literaturii sănătătii nu s-a găsit timpul necesar în zilele bune. Se va da aici un caz din multele existente. Un bărbat la care în tinerete i s-a format o tumoare pe creier care exercită o presiune pe nervul optic. Si la el scria: "Imediat operat, altfel prea târziu". In ciuda operaţiei azi este orb. Dacă totusi cineva i-ar fi spus că organismul lui este creat pentru alt gen de hrană şi că ar trebui măcar două luni să încerce să se hrănească cu crudităti, poate cu sucuri de crudităti. După experienta noastră nu se înrăutăteste nici un cancer la acest gen de hrană şi începe după un timp să se vindece. Din acest motiv sunt 100% convins că operatia n-ar fi fost necesară şi că omul s-ar fi bucurat şi azi de lumina ochilor.
5. DAUNE PRIN FIERBERE
De curând a venit la mine cineva aducând triumfând vestea că în apropiere de Berna a murit o femeie vegetariană de crudităti la vârsta de 40 de ani de cancer. S-a descoperit că era vorba de o simplă vegetariană. Intre acestea două există o mare diferentă. Vegetarianul renuntă la carne, dar fierbe majoritatea mâncărurilor. Chiar dacă acest lucru se face în aburi nu există totusi o deosebire esentială între fiertul în aburi şi fietul normal. In ambele cazuri se ditrug enzimele. Zarzavaturile fierte în apă se devalorizează. Asa scrie cercetătorul american Dr. Garson în cartea sa: "Dureri şi suferinţe". Printre altele scrie că daca varza este fiartă mai contine numai 1/40 din valoarea initială. Asemenea fapte te obligă să asculti. Vitamina C, foarte importantă în functia ei principală de curătire a sângelui, este în întregime distrusă prin fierberea laptelui. Toate sărurile nutritive ajung în apa de fiert şi în aburi, zarzavaturile nu mai contin nimic. Proteinele pierd prin căldura fierberii 2/3 din valoarea lor nutritivă, înparte prin coagulare, în parte prin distrugere. Proteinele fierte produc în plus multe toxine şi acizi, în procesul metabolismului. Pierderile de calciu, fier, magneziu, siliciu, iod şi alte săruri minerale cauzate prin fierbere s-au mentionat deja în primul capitol. Lipsa de enzime era drept urmare că 3/4 din principalele săruri minerale nu sunt în întregime valorificate de celulele corpului în măsura în care aceste săruri mai există. In cazul unor asemenea pierderi chiar şi amidonul şi glucoza se modifică din punct de vedere chimic. In acest mod devine un pericol pentru omul care tinde spre obezitate, ceea ce în cazul că nu s-ar fierbe nu s-ar întâmpla. Fructele crude sunt suportate chiar şi de diabetici, dar cele fierte NU. O altă dovadă pentru modificarea periculoasă a zahărului şi amidonului prin fierbere. Fructele să nu fie sub nici un motiv fierte sau sterilizate . Pentru păstrare se recomandă congelarea. Cea mai mare pierdere prin încălzire suferă grăsimile şi uleiul şi nu numai la fierbere, dar deja din timpul procesului de fabricare, de exemplu, uleiulobtinut prin presare la cald. Amănunte în acest sens în capitolul privind vindecarea bolnavilor de inimă. La fel ca grăsimea animală, margarina solidificată din plante şi uleiul încălzit astupă arterele şi duce la tensiune ridicată. Tot asa repede grăsimile şi uleiurile presate la rece curătă arterele. Asa cum cele dintâi produc obezitatea tot asa cele din urmă duc la scăderea greutătii. Aromele şi condimentele proprii fiecăror mâncăruri se reduc mult prin fierbere. Inlocuitorii artificiali devin astfel indispensabili, sarea şi zahărul alb; ambele sunt foarte dăunătoare fiind foarte concentrate. Adevărul este că sunt niste înlocuitori foarte jalnici comparându-i cu pierderile suferite prin devalorizare. S-a constatat că din hrana fiartă se mănâncă în general de 3-4 ori mai mult decât din cea crudă. Deja volumul scade puternic prin fierbere. Intoxicările şi obezitatea nu pot fi deasemenea evitate. Astfel cheltuielile cu hrana fiartă sunt de câteva ori mai mari decât în cazul alimentelor crude. Adeseori, cheltuielile cu medicul măresc cheltuielile cu alimentele şi asa destul de mari. Este necesară şi o asigurare de boală inutilă. In pus se adaugă accidentele de muncă şi pierderile prin odihnă în sanatorii. Ceea ce este mai rău şi nu poate fi evitat cifric sunt durerile şi chinurile suferinzilor, făcând abstractie de nevoile financiare şi sufletesti ce apar în câte o familie. Atâta sacrifică omul pentru plăcerile gurii. La toate acestea trebuie spus că gusturile se pot reeduca pentru că după cum se stie, gustul este o problemă de obisnuintă. Apropos de plăcerile gurii; îmi iubesc mai mult hrana de acum decât cea de dinainte. Imi amintesc încă bine de schimbarea obiceiurilor mele. Sardinele în ulei din conserve se numărau atunci printre mâncărurile mele preferate. Când am început să fac trecerea spre celălalt gen de alimentatie, mi-am propus ca pe viitor în fiecare sâmbătă să mai cumpăr doar o conservă mică, nu două ca să fiu pregătit şi pentru sâmbăta următoare, căci dacă vrei să renunti la ceva ce-ti place, să nu faci provizii în casă pentru că ispita este mare. După un timp mai cumpăram abia la două săptămâni câte o conservă şi apoi din ce în ce mai rar. După circa o jumătate de an nu mai simteam nevoia să le mănânc. Ce importantă mai au viata sau banii fără sănătate? Această chibzuintă să ne dea curajul de a trece la noul gen de mâncare.
6. MUNCA GREA SI HRANA CRUDA
 La discutiile privind hrana crudă aud tot mereu "dacă ar trebui să muncesti greu, atunci să te văd", adică dacă as rezista numai cu crudităti. Am efectuat ocazional munca grea şi hrana crudă s-a dovedit exceptională. Numai esti chinuit de oboseală şi sete. Conform relatărilor, s-au efectuat încercări privind rezistenta muncitorilor ce efectuau munca grea. Unii erau vegetarieni convinsi, altii se alimentau cucrudităti. Cine suportă eforturile de două ori mai mult timp? Tocmai cei carese hrăneau cu crudităti. Există documente. Un dublu învingător olimpic la înot pe distante mari, Roos, din America, care a câstigat medalia de aur la Sidney şi Roma, a publicat o carte unde afirma printre altele că mesele lui principale se compun 90% din hrana crudă cu absoluta evitare a cărnii. El explică rezistenta lui iesită din comun prin consumul de crudităti şi relatează în cartea amintită că în luptă îsi punea întreaga lui fortă când ceilalti scurt timp înaintea sosirii erau epuizati. In general se crede că şi carnnea ar fi o mâncare de fortă. Dar nu este asa, fiind un mijloc de excitare ca şi cafeaua. Forta scade încetul cu încetul şi apare moleseala. Ar fi gresit să facem o comparatie cu efectul alimentării cu carne la animalele răpitoare pentru că acestea înghit carnea crudă cu tot cu piele şi păr, iar organismul lor este în plus creat pentru asa ceva. Carnea fiartă contine în afară de asta o infimă părticică din valoarea nutritivă a celei crude. Asa cum am aflat, proteinele se devalorizează prin fierbere în proportie de 2/3 sau se distrug. Si fierul continut în carne prin fierbere devine anorganic şi astfel rămâne nevalorificat, cât despre vitamine acestea nu se mai găsesc deloc. In plus, nici un alt aliment nu intoxică şi acidizează în asa măsură cum o face carnea, lucru ce favorizează aparitia bolilor. Două doamne, mie foarte cunoscute, au făcut o cură de slăbire mâncând un timp numai carne şi salată. Experienta a reusit. Pentru a-si mentine supletea au continuat acest gen de hrănire având impresia că această carne ar fi un element deosebit de valoros. Nu mult timp după aceea au murit amândouă de o boală de sânge. Eu personal consider carnea drept un aliment unilateral fără valoare. Este o tragedie că medicii recomandă carnea până şi sugarilor. Se poate obiecta că unii carnivori ajung să trăiască până la adânci bătrânete. Exceptii există mereu dar în acest caz un rol îl joacă şi cumpătarea. Pentru a produce un kilogram de carne sunt necesare 10 kg decereale, grăuntele cerealelor fiind de 10 ori mai valoroase şi sănătoase. Problema alimentaţiei mondiale ar putea fi usor rezolvată. Cele mai multe mâncăruri fierte contin tot atâta sare ca şi furajele speciale ce se dau astăzi animalelor pentru îngrăsare. Si omului, şi mai ales celui ce munceste greu îi merge în mod asemănătoranimalelor puse la îngrăsat; sarea trezeste în el senzatia normală de foame şi sete continuă. Ambele necesităti se vor înlăturate şi astfel duc la obezitate, ceea ce îl împiedică pe om în munca grea ce o depune. Un alt dezavantaj: organismul, conditionat de sare acumulată în corp, acumulează un excedent de apă pe care muncitorul o elimină la cel mai mic efortodată cu sarea, prin transpiratie. Intelegem acum de ce acei vegetarieni de crudităti rezistau de două ori mai mult decât ceilalti. Intelegem de ce cruditătile te eliberează de oboseală. Ce avantaje ar avea soldatii nostri dacă ar putea să fie entuziasmati pentru acest fel de hrănire. Gânditi-vă la eventualllitatea unui război, la simplitatea aprovizionării şi la avantajele în cazul unei nopti nedormite. Exemplul îngrijirii vechilor soldati romani din cap. 7 ne poate da o oarecare imagine. Dar pentru intreprinderile de constructii nu ar fi avantajos dacă ar da muncitorilor lor această carte?
7. DEVALORIZAREA LAPTELUI PRIN PASTEURIZARE
Pasteurizarea a fost descoperită în secolul trecut de Louis Pasteur. Prin încălzirea alimentelor trebuiau omorâte bacteriile. Faptul că astfel alimentele erau mai mult sau mai putin devalorizate, ba chiar deveneau un pericol pentru sanătate, îl arată o experienţă relatată de revista editată la Oxford în iulie 1950, "Need and Matter": în Scotia s-au efectuat la o scoală agricolă încercări cu lapte crud şi lapte pasteurizat. Opt vitei noi născuti au primit din prima zi lapte pasteurizat; iar alti opt lapte crud. Doi din prima grupă au murit deja după o lună, unul a fost scutit în continuarea încercărilor pentru a fi mentinut în viată, un al patrulea vitel a murit la două zile după perioada de încercare în timp ce ceilalti au mai putut fi salvati cu lapte nepasteurizat. Viteii din a doua grupă, care au primit lapte crud, erau în cea mai bună stare. "Scrisoarea sănătătii" relatează în nr.2/1972 următoarele: Doi oameni de stiintă americani, Pontenger şi Simongene, au efectuat încercări cu lapte pasteurizat la pisici. Aceste încercări s-au extins la mai multe generatii de pisici. Pisicile hrănite cu lapte crud s-au dezvoltat normal. Laptele pasteurizat drept aliment principal la micutele pisici a dus la rahitism, care în majoritatea cazurilor a fost cauza decesului. La toate pisicile care n-au primit lapte crud deja de la prima generatie s-au constatat avorturi. Animalele aveau un fel de a fi foarte schimbat; deveneau periculoase, zgâriau, muscau... La a doua generatie animalele erausubdezvoltate, la a treia generatie animalele erau în întregime degenerate. După cum rezultă din aceste încercări laptele pierde forta lui nutritivă de îndată ce este încălzit sau fiert. Biologul canadian Tobe scrie în cartea lui, "Enzyme, the Spark of Life" (enzimele, scânteia vietii) că prin încălzire sau pasteurizare şi la fel prin procesele de fabricare şi chimizare a alimentelor se distrug toate enzimele importante pentru viată. De aceea, elemente ale laptelui, mai ales calciul şi fosforul, pot fi preluate numai într-o mică parte de către corpul nostru,restul intoxică sângele. Germenii bolilor care în ciuda pasteurizării stau peste tot la pândă găsesc în sângele intoxicat prin pasteurizarea laptelui un câmp fertil de dezvoltare. Astfel, apar bolile. Pasteurizarea conditionează deci contrariul celor asteptate. Cercetătorul englez, J.M. Oliver confirmă aceste adevăruri în cartea sa "Proved remedies" în felul următor: "O creangă uscată este atacată de viermi si bacterii; de ce nu una sănătoasă, pină de sevă şi viată? Bacteriile sunt create pentru înlăturarea resturilor moarte şi împlinesc astfel o datorie foarte importantă a naturii. De îndată atacă substantele descompuse acumulate în sângele nostru şi a tesuturilor celulare; le învinovătim de cauzarea bolii, desi nu sunt vinovatii propriu-zisi. In această privintă, astăzi toti medicii gândesc la fel. Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Henrich a înghitit un întreg flacon de bacili ai holerei care nu i-au făcut nici un rău. O mamăfoarte îngrijorată de copilul ei insista ca odorul ei să primească numai lapte crud de la o anumită vacă din grajdul unui prieten, având convingerea că se poate baza pe el. După un anumit timp s-a aflat că tocmai această vacă era tuberculoasă în cel mai înalt grad. Copilul a înghitit milioane de germeni de tuberculoză. I-a dăunat? Deloc. Copilul se afla într-o stare atât de bună datorită consumului de lapte crud şi a altor crudităti încât bacteriile n-au găsit în el nici un teren fertil. Oliver scrie în continuare că laptele ar fi o "operă dietetică". Dacă-l pasteurizăm devine o sursă de boli şi moarte. In revista engleză "Pun Health", nr. 47/1937, Dr. Hevelin de la spitalul din Londra, face unele relatări despre cariile dentare la copii orfani din diferite orfelinate. El a găsit că laptele crud creea o protectie împotriva acestei boli. Incercând în această privintă la 750 de băieti, s-au arătat după 3-4 ani rezultate uimitoare. La un alt grup de 58 de copii care de la vârsta de 6 ani care au primit regulat lapte crud s-a găsit un singur caz de boală dentară. Alte încercări au arătat rezultate asemănătoare. Arnold de Vries, un cercetător american, relatează în cartea sa, "The Elixir of Life", despre tot felul de încercări efectuate în Anglia şi America la universităti şi spitale. Copii cărora li s-a dat în exclusivitate lapte pasteurizat au fost după scurt timp vicitime ale scorbutului (lipsa de vitamina C), rahitismului (lipsa de calciu), deranjamente ale digestiei, diareei şi altor boli. In loc ca laptele pasteurizat să protejeze împotriva tuberculozei, încercările au demonstrat exact contrariul; într-un cămin de copii din Anglia, dintr-o grupă mai mare, 14 băieti s-au îmbolnăvit de tuberculoză, după ce un anumit timp au fost hrăniti regulat cu lapte pasteurizat, în timp ce în altă grupă de încercare care a primit lapte crud, numai un singur băiat a fost victima acestei boli. Arnold de Vries descrie totul amănuntit şi cu date. Toate aceste prezentări clarifică atât faptul că pasteurizarea cât şi fiertul laptelui sunt dăunătoare. Nu numai că sănătatea oamenilor suferă prin aceasta, dar prin pasteurizarea laptelui se pierd miliarde de dolari. Am locuit câtiva ani în Florida, SUA. Odată am făcut efortul să primesc din exterior pentru unii copii bolnavi lapte crud; dar a fost imposibil. Chiar şi tăranii nu voiau să-mi vândă pentru că legea de acolo interzice acest lucru. Nestiinta poporului a folosit câtorva oameni să elaboreze asemenea lege. Singurul avantaj al pasteurizării consta în aceea că laptele se poate păstra mai mult timp şi poate fi transportat fără a se acri. Consumatorului nu îi este de nici un folos, în schimb îi dăunează. Să nu uităm că laptele crud contine mai mult calciu decât oricare alt aliment. Calciul este cel mai important din toate sărurile nutritive, mai ales pentru oase şi nervi; 90% din populatie suferă din lipsa de calciu. Multe boli, chiar şi sciatica, artroza, boli ale coloanei, ale articulatiilor, inimii şi nervilor, dar şi fracturile sunt o urmare a acestei lipse de calciu crud. In multe părti ale Germaniei nu se mai poate obtine lapte crud. In Elvetia stăm deocamdată bine, desi şi aici lăptarii dispar unul după altul. Dacă poporul nu este ajutat să înteleagă, nu vom mai găsi în curând nici aici lapte crud. Deja de acum se consumă mai mult lapte pasteurizat, desi este mai scump. Nici nu se stie că o cură de lapte crud poate vindeca boli grele. Chiar şi ca băutură, apei gazoase zaharisite şi pe deasupra dăunătoare, chiar şi berii îi este superior în această privintă. Cine vrea să se hrănească mai ieftin şi foarte sănatos, consumă mult lapte crud; iaurtul este în parte devalorizat prin fierbere. In plus acidul puternic fură corpului calciul. In schimb laptele crud este cea mai bună sursă de calciu, este în proportie de 80% practic bazic şi neutralizează asemănător cu legumele, acizii dăunători corpului, în măsura în care nu este prea acru şi consumat cu măsură, nu este periculos. Reumaticii îl evită, îl cred riscant. Care risc? Pe baza exemplelor am recunoscut că riscul trebuie căutat mai degrabă în laptele pasteurizat, nu în cel crud. In Bulgaria şi în alte state din Est, laptele crud şi acru trec drept hrana principală, nici un om nu se gândeste la risc. Dacă acolo multi trec de o sută de ani, atunci o datorează laptelui crud. Dacă trebuie să atragem atentia asupra laptelui acru sau să îl înterzicem atunci să fie interzisă mai întâi masina care nu numai că este cauza a nenumărate accidente, dar ridică numărul celor răniti, schiloditi şi cel al invalizilor şi mortilor. In ceea ce priveste avantajele laptelui crud, acestea pot fi cel putin comparate cu acelea ale mersului cu masina. Laptele crud are un efect de curătire, de aceea este foarte igienic. Bacteriile care se dezvoltă aici nu sunt periculoase şi nu au vreo împortantă pentru că laptele nu se strică şi nu putrezeste, ci se acreste. Acest lucru îl datorează bacteriilor acidului lactic. Deci: nici o frică, dacă laptele nu mai este proaspăt, are fect de curătire şi nu pierde nimic din valoarea lui. Laptele crud nu se curătă numai pe sine, dar după consum curătă chiar interiorul organismului, intestinului de germenii descompunerii şi bolilor, în timp ce laptele fiert şi pasteurizat descompune; este mort şi nu are nici o fortă de curătire sau vindecare. Se spune că modul de mulgere nu ar fi igienic. Dar după cum se stie azi deja 2/3 din lapte se mulge cu masina de muls, iar peste câtiva ani asa cum se întâmplă în America tot laptele se va mulge automat, nu s-a observat că laptele este filtrat? Nu cred că este doar un pretext al adversarilor laptelui crud. De altfel, prin pasteurizare laptele nu se mai face mai curat, dimpotrivă, politistii curăteniei, enzimele şi acidul lactic sunt distrusi şi s-a terminat cu igiena. Personal consum zilnic lapte crud. De ce? Este alimentul cel mai comod, mai gustos şi cel mai bun, cel mai usor digerabil, cel mai ieftin şi cel mai valoros. In familia noastră desertul se compune cel mai adesea dântr-o cană cu lapte crud. Mica mea fetită care are acum 7 ani a primit din prima ei săptămână de viată lapte de vacă, şi s-a dezvoltat extraordinar. Nu a fost niciodată vaccinată. Să se citească articolul: "Bolile de copii pot fi evitate". Vrem aici să protestăm cât se poate de energic împotriva afirmatiilor lui Walter Sommer, conform cărora copii se îmbolnăvescdatorită consumului de lapte crud de pojar, vărsat de vânt, scarlatină, etc. La propriul meu copil avem dovada că toate acestea sunt niste închipuiri. Tocmai contrariul este de asteptat; laptele crud vindecă pentru că leagă acizii. In plus este pentru convalescenti alimentul cel mai usor digerabil. Tot fără nici o bază este teoria lui Sommer conform căruia omul adult nu poate digera laptele crud (numai sugarii) sau că acesta de îndată ce ajunge în contact cu aerul nu ar mai fi crud ! Simplul fapt că oamenii din Balcani, unde laptele crud este alimentul principal, ajung la o vârstă mult mai înaintată decât în altă parte,distruge această teorie a lui Sommer.
 8. DE CE TRAIESC AZI OAMENII MAI MULT?
Predomină părerea că strămosii nostri cu 100 de ani înainte se hrăneau mai sănătos. Pentru că de atunci media de vârstă a crescut se crede că totul este în ordine cu actualul mod de hrănire şi că extrem de dezvoltata arta culinară nu poate avea nici o influentă negativă asupra sănătătii. Unul spunea chiar că industria chimică şi farmaceutică ar contribui în mod esential la cresterea vârstei omului. Vrem să vedem în ce măsură acest lucru este adevărat. Este sigur că în urmă cu 50-100 de ani, strămosii consumau toată hrana, cu exceptia unor fructe, care nici măcar nu erau considerate alimente, sub formă fiartă. Pe atunci fierberea era considerată o predigestie. Deci, cu cât fierberea era mai întrebuintată cu atât era mai avantajos. Când cu circa 100 de ani în urmă Louis Pasteur a inventat pasteurizarea împotriva germenilor de boală, lumea a fost străbătută de o mare spaimă fată de microbi, spaimă care mai tine şi azi. Prin ziare, cărti, cursuri de artă culinară, chiar şi medicii strigau peste tot că totul trebuie fiert şi pasteurizat. Abia când marele medic şi pioner al sănătătii, dr. Dircher a inventat acum câtiva ani "Musli Bircher" - un fel de terapie naturistă - şi s-a recunoscut ânalta valoare a salatelor şi fructelor crude precum şi a grăuntelor, a început o eră a modului de viată sănătos. In tineretea mea, cu 50 de ani în urmă, se mâncau la masa noastră numai alimente fierte şi coapte, o hrană care în mare parte era devalorizată. Mi s-a interzis să beau lapte crud desi aveam acasă vaci în grajd. Cu laptele fiert, pâinea şi zahărul alb nu se făcea economie. După conceptia de atunci eram hrănit foarte sănătos şi totusi am suferit adeseori de frisoane si-a trebuit să trec prin multe boli grele caracteristice copiilor. Deja la 6 ani am fost la dentist. Mai târziu, în ciuda deselor controale, dintii mi se cariau. La 16 ani a trebuit să port ochelari. La scoală sufeream de trac şi eram foarte uituc; ambele erau semne ale nervilor slăbiti. Mai târziu a urmat o criză de nervi cu urmări pentru toată viata. O sciatică gravă urmată de o sechelă puternică nu au putut fi vindecate prin trecerea la hrana formată din crudităti. Laptele şi cerealele contin foarte mult fosfor care, după cum se stie sunt foarte importante pentru hrănirea nervilor. La atâta lapte crud şi pâine câtă am primit în copilărie, nervii mei erau la fel de subnutriti ca şi dintii. De la natură eram mare şi puternic, totusi numeroasele mele îmbolnăviri dovedeau subnutritie. Azi, după ce mi s-au deschis ochii, afirm că toate bolile amintite: ochelarii, dintii artificiali şi multe altele ar fi putut fi evitate dacă as fi fost hrănit corect. In plus sunt convins că as fi plâns în copilărie mai putin şi as fi fost un elev mai bun. Povestea tragică a copilăriei mele s-a repetat la mii şi mii de copii şi se repetă şi azi. Nenumărati au murit în urma aceluiasi condamnabil mod de alimentatie. Se spune că în urmă cu o sută de ani fiecare al treilea copil murea înaintea vârstei de sase ani. Imi permit chiar să afirm că la cei mai multi bolnavi care se distrug cu timpul în ospicii şi în alte institutii asemănătoare, nu ar fi ajuns aici dacă ar fi primit suficientă hrană vie. Ereditatea poate avea şi ea rolul ei, dar în cele mai multe cazuri,cauza adevărată a bolii este mai ales o subnutritie a nervilor. Cea mai mică emotie sufletească poate atunci declansa răul. Trebuie să vezi cum înfloresc bolnavii de îndată ce primesc hrană crudă. Hrana din carne nu este o hrană pentru bolnavi pentru că în majoritatea cazurilor tocmai aceasta a cauzat boala. La ridicarea mediei de vârstă au contribuit multe. Cu 50 de ani în urmă a început să se explice în ce constă modul de viată sănătos. S-au înfiintat Uniuni ale Sănătătii şi Casa de Reformă. Literatura privind stiinta vindecării naturale şi alimentaţia sănătoasă a început să fie editată. Mult efect au avut conferintele şi cursurile pe această temă. Si unii medici si-au schimbat părerea. Sportul, igiena, instalatiile sanitare personale şi multe altele au contribuit la aceasta. Multumită chirurgiei moderne şi unei îngrijiri mai bune, câte unui bolnav i s-a putut dărui încă un an de sănătate. Hotărâtoare a fost scăderea rapidă a mortalitătii infantile pentru că azi copii se hrănesc cu lapte crud praf, banane şi alte fructe crude în locul laptelui fiert amestecat cu ceai de musetel şi terciuri fierte. Din păcate, mâncărurile fierte mai joacă un rol foarte mare. Industria farmaceutică a contribuit la prelungirea vietii prin faptul că produsele ei prelungesc durata bolilor, dar nu le vindecă. Astfel bolnavii nici nu pot trăi, nici muri. Asa cum am spus deja, se încearcă vindecarea simptomelor în loc să se vindece întregul organism. In plus, substantele chimice au o reactie secundară negativă. Dacă dispare o boală, fie că apre mai târziu din nou, fie apar în locul ei alte două. Cauza unei boli trebuie mai întâi înlăturată, astfel nu-si are sens nici un alt procedeu de vindecare. Oricare ar fi cauza, de natura sufletească sau de altă natură, alimentaţia gresită a contribuit sigur pentru asprimea bolilor care au primit un punct de atac. Metoda vindecării actuale a bolilor se poate ilustra prin următoarea comparatie; un om se află întrun butoi înconjurat de apă adâncă. Intr-un loc, apa poate pătrunde. In loc ca prizonerul să astupe acel loc prin care pătrunde apa, depune mari eforturi pentru a scoate apa cu o lopată, o muncă pe care nu o poate stăpâni ! Pentru câtva timp se poate mentine deasupra liniei de plutire complet epuizat, dar în final el se îneacă. Apa este imaginea răului care sub forma alimentaţiei necorespunzătoare şi a medicamentelor otrăvitoare, umple tot mai mult corpul bolnav până îl sufocă; lopata este echivalentul medicinei moderne şi chirurgiei. Cu o sută de ani în urmă omul nu dispunea nici măcar de lopată; astfel murea mult mai devreme. Azi boala este prelungită pentru că nu se înlătură cauza; de aici numeroasele spitale şi media de vârstă mai ridicată. Multi nu vor să creadă că o astfel de cură capabilă de minuni ar exista fără să fi ajuns în păturile mai elevate. Această cură există, este probată, dar din două motive nu poate să ajungă la lumină. Cei mai multi medici o dau deoparte. Hrana crudă ieftină este prea putin impresionantă pentru ei. Din acest motiv nu-si va face intrarea în mod triumfător. Celălalt motiv se datorează însusi bolnavului pentru că iubeste prea mult plăcerile gurii şi mai putin propria sănătate. El nu stie că şi hrana crudă poate satisface plăcerile gurii; nu se gândeste la îndelungata bolire care precede moartea ca urmare a alimentaţiei gresite. Am întrebat un medic de ce nu-si tratează bolnavii natural, adică începând de la bază şi mi-a răspuns că bolnavul doreste să vadă o reactie rapidă, altfel ar fugi la alt medic. Eu însă am impresia că era prea putin orientat în privinta unei vindecări naturale. In universitătile noastre se învăta o metodă bazată în exclusivitate pe medicamentatia chimică, iar azi este practicată mai mult ca oricând, ceea ce este o crimă. Ce înseamnă prelungirea unei vieti fără sănătate?
 9. ZAHARUL ALB
La fiecare hrană neatinsă de mâna omului, componentele se află într-un raport armonios. Acest lucru este important mai ales la digestie, pentru că un element are nevoie de celălalt element în procesul metabolismului. Astfel la grâu, tărâta este de neînlocuit pentru transformarea amidonului din interiorul grăuntelui (făina albă). Tărâtacontine printre altele vitaminele B şi calciul care sunt neapărat necesare în metabolismul amidonului. Dacă aceste substante lipsesc corpului, trebuie să le cedeze şi astfel este slabit; apare o lipsă, echilibrul în menajul corpului este deranjat. De aceea o lege a naturii este ca hrana să fie savurată nefiartă, nedevalorizată prin încălzire, chiar şi necojită. La producerea zahărului alb, această lege a naturii este încălcată în mod flagrant. El se compune după rafinare numai dintr-un singur element: carbon. Cele 20-30 de lemente continute în trestia de zahăr sau sfecla de zahăr au fost sustrase. Corpul trebuie partial să le cedeze la transformare şi le pierde. De îndată ce zahărul ajunge în sânge începe să producă dezordine. Pentru că fără să rămână mult timp în intestin, ajunge repede în sânge. Se ajunge aici la o crestere anormală a continutului de zahăr. Acest lucru simulează energie,oboseala dispare. Ar fi minunat dacă ar rămâne asa, dar în functie de cantitatea de zahăr, apare chiar ameteala. Natura nu permite încălcarea artificială a legilor ei fără pedeapsă. La surplusul brusc de zahăr, glandele de insulină suferă un soc şi secretă atâta insulină încât duce la scăderea zahărului din sânge sub nivbelul mediu, de aici oboseala mai mare. Ce-i de făcut? O ciocolată sau putină băutură dulce sunt mereu la îndemână, apoi experimentul se ia de la început. Cu o tigară se obtine pe altă cale acelasi efect, ficatul este stimulat şi trimite brusc zahăr din rezervă, în sânge. Adesea organele corpului suportă un timp asemenea socuri până când natura se răzbună groaznic. Cine mănâncă zahăr alb se simte săturat datorită numărului enorm de calorii. Dar unde rămân cei ce ajută la digestie? Zahărul alb nu-i aduce cu el, de aceea dăunează mai mult decât ajută. Corpului îi sunt răpite astfel tocmai acele elemente de care are nevoie în mod deosebit pentru hrănirea nervilor, glandelor şi sângelui. Astfel zahărul loveste organismul tocmai în centru, la fel ca şi stupefiantele. Bolile de nervi, crizele, insomniile, bolile glandelor, artritele şi multe altele pot fi consecintele. Un cunoscut medic american, dr. Qiungley, scria într-o revistă americană medicală că fabricarea şi consumul zahărului alb ar trebui tot atât de sever înterzise ca şi heroina. Dr. Walker, un alt medic de dincolo de ocean, scria în cartea sa "Fi mai tânăr" că consumul continuu, fără măsură a zahărului alb în anumite alimente şi dulciuri duce încet încet la aceleasi degenărări ca şi consumul stupefiantelor. Unii pot obiecta că ei consumă doar putin zahăr alb. Ei nu acceptă însă faptul că aproape fiecare aliment rafinat primeste în fabrică acest zahăr. Pe zi se consumă câte 1/2 pfunzi de zahăr alb pe cap de locuitor. Desigur, această imensă cantitate nu poate fi trecută numai în seama copiilor care, bineînteles nu sunt neglijenti în această privintă. Nu este în ordine să dăruiesti ca dovadă de dragoste bătrânilor tort de zahăr, care nu face nimic decât să scurteze drumul spre cimitir. Tortul, după reteta noastră este sănătos. Zahărul este în primul rând un răpitor de calciu; copii se îmbolnăvesc, iar dintii li se cariază de timpuriu. De ce nu li se dăruieste copiilor în loc de ciocolată, fructe proaspete sau uscate, stafide, curmale, smochine, nuci, seminte de floarea soarelui, arahide sau ca supliment la aceste fructe, morcovi înmuiati în lapte crud, sucuri de fructe, seminte de bostan şi pâine necoaptă? Multe din acestea se pot lua la scoală. Se apreciază că 9 din 10 persoane suferă de lipsa de minerale, mai ales de calciu; lipsa cauzată de consumul ridicat de zahăr; dureri de cap, oboseală, sensibilitate, boli ale coloanei, înclinatie spre depresiune, lipsă de vointă, memorie slabă, constipatie, impotentă, boli dentare, artrită, nevroză, alienatie mintală şi deci sinucidere. In genere zahărul cauzează orice boală. Afirm cu toată răspunderea că zahărul alb dăunează sănătătii poporului mai mult decât alcoolul. De ce medicii nu iau nici o măsură şi de ce stomatologii întreprind atât de putin. Există cercetători care afirmă că infarctul este urmarea consumului îndelungat de zahăr (zahărul alb sub orice formă), a pâinii albe, a tuturor produselor de panificatie şi cofetărie care, după cum se stie, în timpul digestiei se transformă în zahăr. Si fructele fierte sunt nesănătoase.
10. PIINEA ALBA - PIINEA NEAGRA
Hrana vechilor soldati romani se constituia din boabe de grâu. Fiecare soldat primea zilnic o ratie de grăunte pe care le purta într-un buzunar; în timpul mersurilor nesfârsite aceste boabe erau mestecate încet şi bine. Dacă soldatul era brusc trimis în luptă, se afla într-o stare foarte bună şi era de neîntrecut în rezistentă fizică. Pe lângă apă nu mai primeau nimic demn de mentionat, altfel scriitorii romani ar fi mentionat acest lucru. Hrănirea era lăsată în seama cerealelor. Din această relatare recunoastem că grâul este un aliment complet, adică se poate trăi numai cu el. Din acest aliment minune se produce astăzi făina albă şi se coace pâinea albă. Oare se crede că astfel se mai poate îmbunătăti darul complet al naturii? Să vedem cât mai valorează; toti componentii valorosi se află în tărâte şi nu în germeni. Partea interioară din care se face făina albă contine numai amidon; acesta produce un lipici bun, dar sub formă de aliment înseală şi jefuieste corpul, sângele este acidizat, organele sunt intoxicate. Nu-i de mirare că germenii bolilor pot "prinde rădăcini" în acest sol. De cele mai multe ori făina albă este şi devalorizată. Acestei otrăvi i se mai adaugă toxine conservante. Când se mai şi coace, lucru ce presupune o bună cantitate de sare, iar temperatura înaltă mai distruge şi ultimile valori, produsul este numit PIINEA ALBA, un aliment privilegiat pentru OM, spre deosebire de tărâte şi germeni care în cea mai mare parte se folosesc ca hrană pentru animale. Cine mănâncă regulat asemenea pâine sau alte produse din făina albă să includă imediat în pret şi cheltuielile cu dentistul şi ceilalti medici. Este într-adevăr o pâine scumpă şi o plăcere scumpă, o înselăciune reală. Pâinea albă este recomandată în mod special în regimul alimentar al bolnavilor şi bătrânilor; de cele mai multe ori sub formă de pesmeti pentru că atunci este mai usor de digerat. In sanatorii şi spitale este de asemenea mult folosită pe lângă pâinea albă şi cea intermediară, care este la fel de periculoasă. Un morar mi-a spus că şi pâinea intermediară este devalorizată, nemaigăsindu-se nici urmă de tărâte sau germeni. Tăranii nu stiu că mănâncă pâine devalorizată şi cel mai bun lucru îl dau la porci. Omul îsi creste şi hrăneste doar propria boală. Cu câtiva ani în urmă, poporul elvetian a cerut ieftinirea pâinii albe şi scumpirea celei negre. Deci pâinea integrală era refuzată. Unde rămâneau informările necesare? Pentru că pâinea albă are garantie nelinitată, profitorii au avut grijă să facă o suficientă propagandă. Următorul procedeu aminteste de o farsă a prostănacilor; se stie că cerealele contin foarte multe vitamine, mai ales vitamina B, care este de neînlocuit pentru nervi. Iar acum pentru a produce pâinea albă şi făina albă i se cere morarului să scoată toate vitaminele odată cu tărâtele şi germenii din făină. Unii brutari si-au dat seama de această devalorizare şi cer morarilor să întroducă vitamine artificiale şi minerale. Astfel apare pâinea îmbunătătită (concentrată). Sună foarte ademenitor, dar din păcate crima care se comite prin devalorizarea făinii nu mai poate fi recuperată nici măcar atunci când se adaugă circa 30 de săruri nutritive cum este calciul, etc; căci toate aceste substante sunt sintetice sau anorganice, fără enzime şi fără viată, astfel că organele nu se vor împăca niciodată cu ele. Acest fapt îl confirmă constant cercetările făcute pe submarinele americane în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru că oamenii se îmbolnăveau de scorbut, şi nu au mai putut vindeca prin vitamine artificiale, ci numai prin alimente bogate în vitamine naturale. Pâinea neagră sau integrală este mai sănătoasă decât cea albă, dar nu poate fi totusi considerată drept un aliment complet. Dat fiind că prin coacere se distrug toate enzimele, face parte din categoria alimentelor fierte. Cei bolnavi de reumatism şi arterită ar trebui să evite pâinea în general la fel ca şi oamenii corpolenti. In antichitate, evreii făceau singura pâine integrală sănătoasă,ântinzând aluatul la soare pentru a se usca. De ce să nu ajungă şi brutarii nostri la ideea de a face o astfel de pâine? O vor face când o vor solicita consumatorii. n specialist se exterioriza spunând că oamenii mai bine situaţi şi medicii consumă mai multăpâine neagră decât tocmai bolnavii, săracii şi lamesele populare. După cum am mentionat mai înainte, pâinea albă este cauza infarctului de mai târziu şi a pietrelor la fiere căci surplusul de hidrati de carbon se transformă în grăsime şi deci în colesterol, care după cum se stie, duce la sclerozarea arterelor. Pietrele la rinichi se compun în principal din colesterol.
11. SAREA DE BUCATARIE
Sarea de mare se compune din aproape 100 de elemente; sarea de bucătărie numai din două. Unul este clorul, o otravă în formă concentrată asa cum apare în sarea de bucătărie este pentru noi tot atât de dăunătoare încât cineva se poate sinucide cu un pahar de solutie concentrată de sare de bucătărie. Cine n-a auzit că unui bolnav i s-a prescris un regim alimentar fără sare. Dacă sarea de bucătărie este periculoasă pentru bolnavi atunci lucrul acesta este valabil şi pentru cel sănătos pentru că ce s-a interzis a cauzat boala sau a contribuit la aparitia ei. Sarea de bucătărie este anorganică, adică nu este de origine vegetală sau animală. Deci nu contine enzime. Plantele sunt aici pentru a transforma substantele anorganice din pământ în substante anorganice, de aceea constituie pentru alimentaţia noastră o etapă intermediară. Asa cum oamenii sau animalele nu sunt create pentru a se hrăni cu făina de piatră, praf de fier sau de sticlă; tot asa putin se poate digera sau valorifica sarea de bucătărie. Dovada constă deja în aceea că este eliminată în măsura în care nu s-a depus în corp ca substantă străină şi ca viitoare cauză a bolii. Tot asa cum cianamida de calciu şi superfosfatul sunt pentru organismele noastre otrăvuri tot asa este şi sarea de bucătărie. S-a constatat că omul poate asimila urme foarte slabe de substante anorganice; de exemplu dintr-o lingură de sare, cam o milionime de gram. Restul, deci aproape tot, întoxică sângele şi organele conditionând aparitia bolilor. Mica capacitate de asimilare a sărurilor minerale de către organele noastre este folosită de boichimie diluând de multe milioane de ori sărurile nutritive. Ce ocol spre vindecare când în hrana crudă toate sărurile nutritive se află la dispozitia noastră chiar sub formă organică. Sarea, de care omul are nevoie (sarea de bucătărie nu-i trebuie) se află în cantitate suficientă în hrana crudă. Dovada o avem la maimute, care fără sare de bucătărie trăiesc mai sănătos decât omul. Dacă ar fi prevăzut să avem nevoie de sare de bucătărie, atunci în grădina noastră ar creste desigur un pom să o producă; este însă adusă de la câtiva metri (20 m)) de sub pământ, sau de la câteva sute de km din apa de mare prin distilare. Acest lucru ar trebui să constituie o dovadă suficientă. Indienii şi alte popoare cu un mod de viată natural şi nu stiu nimic de sarea de bucătărie. Noi stim că sarea de bucătărie produce sete. Lichidul necesar pentru a potoli setea şi pentru a dezintoxica creste, pentru că sarea este un corp străin. Acest lucru atraghe după sine urmări grele. Tesuturile se umplu la fel ca şi peretii arterelor; se îngustează venele şi se ridică tensiunea. Solutia de sare se depune în parte în tesutul celular. Greutatea corpului creste iar pielea primeste un aspect bolnav. Iubitorul de sare de bucătărie este chinuit de foame şi de sete. Din cele 15-20 g pe care le mănâncă în mod normal, rinichii sănătosi pot elimina doar 5-7 g. De aceea oamenii transpiră anormal şi nu suportă căldura. Corpului îi este totusi imposibil să elimine toată sarea. Restul se depune împreună cu alti acizi peste tot în corp, cauzând tot felul de boli, cu precădere arterosclerozele. SAREA DE BUCATARIE POATE DISTRUGE VITAMINE SI ENZIME SI DIN ACEST MOTIV CONDITIONEAZA APARITIA CANCERULUI. Dr. Dahl de la Institutul de Cercetări Medicale din Brooghaven, America, afăcut experiente pe sobolani femele; au fost hrăniti un an cu mâncare sărată. Pe urmă, toate sufereau de tensiune. Cât de surprins a fost medicul când după experienţă, tensiunea nu scădea. Vedem aici că pentru vindecare este nevoie de mai mult decât de un regim alimentar fără sare; aici ajută doar hrana crudă bogată în enzime, care are un efect de curătire, sau postul. In America şi probabil că şi în alte părti li se dă soldatilor după un efort la care au transpirat pe lângă hrana foarte sărată şi tablete de sare de bucătărie. Astfel se doreste înlocuirea sării eliminate prin transpiratie. O asemenea prostie încalcă toate legile naturii şi este o crimă. Se uită că organismul nu elimină niciodată prin transpiratie sărurile nutritive, ci numai răul (toxinele). Faptul că sarea de bucătărie trebuie din nou eliminată este cea mai bună dovadă că pentru corp este o otravă. Să nu ne mirăm dacă soldatul saturat cu carne, pâine intermediară şi sare de bucătărie lesină. A se compara aceasta cu alimentaţia vechilor soldati romani. Asa cum relatează Are Weerland în cartea lui "Sarea de bucătărie dăunează sănătătii": "Un soldat suprasaturat cu sare, grav bolnav, s-a întors după război la un medic naturist care i-a prescris o cură de post. El mai primea doar apă de băut. In a doua săptămână de post mai elimina încă zilnic prin urină cca. 5 g de sare; de unde venea această sare dacă administrarea încetase de mult"? Vedem din acest exemplu cum se depun otrăvurile în corp şi conditionează aparitia bolilor. Unii acizi se cristalizează sub influenta răcelii şi cauzează reumatismul şi artrita. Utilizarea sării în alimentaţia atâtor oameni îsi găseste pereche în îngrăsarea modernă a animalelor; furajele sunt amestecate cu tot felul de săruri anorganice ce nu pot fi asimilate, un fel de îngrăsământ, dar în principal se amestecă sarea de bucătărie. Datorită apei care se acumulează în tesutul celular al cărnii precum şi prin hrana concentrată cu amidon, animalele cresc repede, pentru a nu se spune că sunt umplute cu otravă şi apă. Ceea ce în mod normal se face într-un an, acum se obtine în trei luni. Faptulcă de ce o asemenea carne se contractează puternic în tigaie este clar. Fără sarea de bucătărie care însetează şi înfometează animalele, această îngrăsare în timp record nu ar fi posibilă. Multi oameni se îngrasă în acelasi mod cu sare de bucătărie. Nici hrana concentrată cu amidon sau sub forma de pâine (la om) sau alte produse de panificatie sau cofetărie nu lipsesc. Desigur la acest mod de hrănire, vitele ar trebui să se îmbolnăvească repede şi să moară. Asta nu face nimic căci oricum sunt tăiate înainte de a muri. Pentru om acest lucru ar trebui să însemne mult, cu atât mai mult cu cât nu este destinat nici îngrăsării, nici tăierii. Multi reduc depunerile de grăsime prin aceea că mănâncă multă carne; dar nu stiu că astfel intoxică şi mai mult organismul fiind cea mai bună cale spre îmbolnăvire. Se poate spune că sarea de bucătărie, dacă este utilizată în măsura în care o cere azi arta culinară favorizează orice boală. Chiar şi vindecarea rănilor este îngreunată. Problema sării poate fi rezolvată numai prin trecerea la hrana crudă sau la hrana constituită cu precădere din crudităti. Sarea de bucătărie în corpul nostru este la fel de străină ca şi medicamentele chimice. Organismul este o bucată de natură. Tot atât de putin cât pot face casă comună adevărul cu minciuna tot atât de putin se poate obisnui organismul cu substantele otrăvitoare străine. Nu se pot întelege. Corpul nu-si are originea nici în fabrica chimică nici în ocnele de sare şi nici în oala de mâncare. Numai natura îl poate hrăni cu adevărat cu fortele ei. Abia dacă mai există un asa-zis medicament produs pe cale chimică care să nu aibă efecte secundare dăunătoare şi la care să nu predomine aparentele avantaje. Acelasi lucru se întâmplă şi cu sarea de bucătărie.
12. DE CE SA NU BEM LICHIDE FIERBINTI
Se crede că pentru a produce energie şi căldură, mâncărurile şi băuturile trebuie să fie fierbinti. Azi ne-am obisnuit prea mult să considerăm normal ca fiind util şi necesar ca diversele alimente ori să fie fierbinti, ori reci ca gheata,numai cum trebuie şi cum sunt date de la natură, nu. Mâncărurile fierbinti, mai ales băuturile, înmoaie sau distrug mucoasele; în plus slăbesc la fel ca fumatul şi alcoolul simtul gustativ natural astfel încât mâncărurile care nu sunt puternic condimentate sunt considerate fade. Nu mai găsim gustul fructelor şi al hranei crude; mai mult chiar, există o oarecare repulsie pentru că nu mai oferă nici o plăcere gurii. Astfel o anomalie o conditionează pe cealaltă. Totul în favoarea nesănătătii. Prin băuturile fierbinti, nervii sunt socati, iar inima excitată, lucru ce pe moment stimulează energie şi căldură. Această alimentare cu căldură este fără importantă. Hrana crudă în schimb dă energie permanentă fără a dăuna nervilor. Odată am fost invitat la un ceai. A fost turnat atât de fierbinte încât abia îndrăzneam să iau câteva picături; vecinul meu totusi îl bea ca pe o apă rece. Mi s-a părut că gura, tubul digestiv, stomacul şi ficatul lui erau căptusite cu piele. Oare la un asemenea tratament al mucoaselor natura nu se va răzbuna mai devreme sau mai târziu? Bineînteles că vegetarianul de crudităti nu refuză o răcoritoare, iar iarna ceva cald. Este chiar necesar ca mâncărurile care nu sunt îndelung amestecate să fie şi vara putin încălzite. Sânt deosebit de gustoase cu seminte de floarea soarelui înmuiate, deci cu ceva ce trebuie mestecat. Acest lucru conditionează buna salivare. La mâncărurile fierbinti gustul nu poate iesi în evidentă. Se poate întâmpla uneori ca la o mâncare şi la o băutură să actionăm împotriva legilor naturii, dar să nu devină o regulă.
13. ACIDITATEA DIN CORP
Reumatismul şi artrita sunt bolile cele mai frecvente azi. Au devenit un chin al poporului. Medicamentele chimice ajută putin şi favorizează aparitia altor boli. Pentru adevărata vindecare trebuie şi aici înlăturată mai întâi cauza bolii iar apoi natura vindecă de la sine. Cauza reumatismului şi artritei ca şi aceea a majoritătii bolilor, mai alesreumatismul, sunt un rezultat al aciditătii acumulate în corp. Hrana optimă pentru sistemul digestiv al omului asa cum este ellăsat de la natură se compune din 1/5 (20%) acizi şi 4/5 (80%) săruri alcaline sau baze. Dacă ne hranim cu precădere cu asemenea alimente care duc la cresterea aciditătii sângelui, atunci organele de eliminare, mai ales rinichii, sunt suprasolicitati nemaifăcând fată acestei sarcini. O continuă acidizare a sângelui duce la aparitia bolilor. Partea principală a surplusului de acizi se compune din acid uric în care se asociază sarea de bucate. Multe din aceste substante se depun peste tot în corp, constipă, îngrasă şi încarcă organele. Unii acizi formează cristale mici în muschi şi articulatii. Trebuie deci să ne mirăm dacă produc dureri reumatice, dacă sclerozează arterele, dacă rinichii nu mai fac fată, dacă rănile nu se vindecă, dacă se formează pietre la rinichi sau fiere, sau dacă se dezvoltă un cancer. Si durerile de cap, răcelile şi oboseala apar atunci frecvent. Una din urmările cele mai grave ale hiperaciditătii este lipsa de calciu pentru că acesta trebuie utilizat la neutralizarea surplusului de acid şi deci este răpit oaselor şi dintilor; asa apar desele fracturi, boli ale coloanei, ale articulatiilor soldului, nervilor şi multe altele asa cum au fost mentionate mai sus. La acestea se asociază intoxicarea care are drept urmare aparitia bolilor infectioase. Noi stim că hrana este supusă cu ajutorul oxigenului în timpul metabolismului din celulele corpului unui fel de ardere. La acest proces chimic apar acizi şi baze care trebuie să corespundă acestui raport acidbaze. Dintre toate alimentele, laptele este singurul la care după metabolism raportul acid-baze corespunde exact raportului din sânge şi este normal pentru că laptele trebuie singur să satisfacă nevoile unui sugar. Unele alimente formează numai acizi iar altele numai baze sau un raport al celor două. De aceea trebuie să aflăm cum stă acest raport la diferite mâncăruri pentru a respecta acest raport în alimentatie. Există cercetători care au efectuat tabele privind valorile acizilor ai bazelor din alimente. Pe baza acestora împreună cu experienta practică putea să le clasificăm în felul următor: alimente ce formează 100% acizi sunt: carnea, grăsimile animale, zahărul alb, sarea de bucătărie, margarina solidificată, uleiul rafinat, pâinea albă şi intermediară, multe fructe acre, în general toate alimentele preparate cu zahăr alb şi făină albă si/sau ciocolată. In ceea ce priveste reactia acidă a fructelor, cercetătorii încă n-au ajuns la o părere comună. Alimente ce formează 100% baze sau reactionează bazic sunt toate legumele, verdeturile (exceptie fac toate păstăioasele). Toate celelalte alimente formează atât acizi cât şi baze; singur laptele păstrând raportul de acizibaze din sânge. Drept neutre trec unele fructe ca bananele răscoapte, pepenii, rosiile şi merele dulci coapte. Pentru reumatici se recomandă multă atentie. Cerealele formează baze în proportie de 60%. La fiert valorile bazice se reduc considerabil. Nu avem voie să fim sclavii tebelelor. Hypocrate nu cunostea nici el tabelele de calorii. Nu suntem sclavii hranei crude. Dacă nu se pun pe masă mâncăruri exclusiv din prima grupă vom mânca măsurat pentru că organele să poată face fată la surplusul de acizi. Bolnavii care vor să se însănătosească ar fi mai bine dacă s-ar abtine în această privintă. Atrag atentia să nu vă bazati pe tabelele care indică toate fructele ca fiind bazice. Când am locuit ani îndelungati în Florida şi am avut acolo o grădină tropicală,am abuzat, pe baza acestor tabele, de fructe acide, mai ales de grepfruit; dintii mei au început să se carieze şi m-am ales şi cu un reumatism la un umăr. Mi-am spart capul tot gândindu-mă cum de era posibil acest lucru la o hrană 100% crudă. Când m-am mutat din nou în Elvetia unde nu cresteau grepfruit-uri, durerile au dispărut imediat. Dintii nu au mai putut fi salvati. Abia atunci mi-am dat seama de înselăciune. Bolnavilor de reumatism, ischisme, atroză, celor suferinzi cu dintii, cu oasele, le recomand să se tină de hrana bazică amintită mai sus. Pe lângă aceasta se mai permite cel mult laptele crud pentru că este foarte bogat în calciu. Apa de zarzavat şi de tărâte se recomandă în mod deosebit; amănunte în capitolul pentru bolnavi. Cine este într-adevăr interesat de vindecare, acela renuntă la toate fierturile. Din păcate aproape toti suferă de hiperaciditate. Pentru că procentul din sânge nu are voie să se modifice, surplusul de acid, care nu poate fi eliminat, se depune în corp. Astfel cca. 95% din populatie suferă de acest rău care stă la baza tuturor colicilor; hiperaciditatea = lipsa substantelor minerale. Cea mai bună mnăsură şi dovadă în acest sens o constituie cei 90% bolnavi de dinti, a se spune bolnavi de hiperaciditate, căci aceasta înseamnă lipsa de baze şi mai ales de calciu. Există într-adevăr o modalitate de a fi scutit de carii dentare: hrana să fie corectconstituită şi în proportie de 80% bazică. Ceea ce este valabil pentru cariile dentare este valabil pentru orice boală. Celor mai multi li se pare imposibil să constituie în asa fel mâncarea pentru că în acest caz ar fi vorba numai de crudităti. Mai bine suportăm durerile de măsele, injectiile dăunătoare şi boli. Cel mult când boala este mortală sau când durerile devin insuportabile, când nici un medic şi nici un medicament nu mai ajută, abia atunci te supui. Celor mai multi nu le mai poate folosi la nimic. Dar mie personal o asemenea viată mi s-ar părea prea periculoasă. "Dacă medicul ar prescrie o schimbare a regimului alimentar ar fi altceva, dar numai ce scrie un asemenea fanatic nu poate fi un lucru bun. In final nici medicul nostru nu se hrăneste altfel decât noi şi el se îmbolnăveste din când în când, deci boala temporară este ceva normal. Literatura privind regimul alimentar nu mă interesează". Cam în acest fel a vorbit şi tatăl suferind al celui ce scrie aici, atunci când s-a îmbolnăvit. Dar când s-a văzut fată în fată cu moartea, a dat-o atunci pe altă tonalitate. Vrei şi tu stimate cititor să ajungi până acolo? Oare nu va fi atunci prea târziu? Din nefericire mai există şi azi adepti ai lui Hypocrate care consultă o boală de la originea ei. Acum să ne întoarcem la problema acizilor. Acidul mănâncă corpului calciul şi alte minerale bazice. Pentru a împiedica acest lucru avem posibilitatea de a da corpului pe lângă hrana propriu-zisă şi substantele bazice. In acest mod se potneutraliza acizii. Există un praf de substante minerale neutre, foarte gustos,din care se poate pune în mâncare câte o lingurită sau să se ia împreună cu un lichid. Prin acesată mică măsură de prevedere ne putem feri de cheltuielile customatologii, ne putem feri de fracturi şi tot felul de alte boli. Pentru a neutraliza încă un surplus de 80% acid, acest lucru nu este suficient. Pentru că editura vrea să-l servească pe cititor a preluat sarcina trimiterii acestui praf. Pentru a mentine dintii sănătosi se recomandă ca după consumarea fructelor uscate sau a dulciurilor şi în general după mese să se mestece putin praf bazic pentru a împiedica fermentarea acizilor între dinti, astfel se protejează şi gingia. Incă o idee pentru protejarea danturii, se vând la farmacie tablete de calciu, din aceasta veti purta mereu 1-2 tablete asupra dvs. pentru că după o gustare să mestecati o bucătică; acest lucru evită fermentările.
14. APROVIZIONAREA CU HRANA CRUDA
Casa de Reformă este o bună sursă privind aprovizionarea cu hrana crudă, se găsesc aici şi cărti de specialitate. In cea ce priveste achizitionarea masinilor pentru hrana crudă va puteti informa la autorul acestei cărti care a experimentat toate tipurile de masini. Predomină părerea că hrana din crudităti se compune în exclusivitate din fructe şi salată şi nu ar fi recomandat din cauza stropirii lor cu tot felul de substante toxice. Hrana crudă este atât de variată şi bogată încât orăsanul se poate alimenta foarte bine. Pe lângă legume şi fructe există multe mâncăruri din cereale care constituie hrana principală, apoi semintele oleaginoase, mei, năut, lapte, brânză de vacă. Asupra achizitionării legumelor corespunzătoare vom mai reveni. Cine nu este fericitul proprietar al unei grădini, dar vrea să mănânce salată şi iarna, se foloseste de metoda germinării semintelor. semintele capabile de germinare se lasă să se umple în apă, apoi se pun la într-o farfurie întinsă. In caz că necesarul este mai mare se pot pune mai multe farfurii una peste alta. Pentru că semintele încoltite ajung după 2-3 zile în functie de temperatură, la o lungime de 3 cm, farfuriile se pun pe pervazul ferestrei pentru a deveni mai bogate în vitamine. Grâul şi năsturelul de grădină se lasă să crească ceva mai mult şi se folosesc doar frunzulitele fără sământă. Altele se pot recolta de îndată ce auatins lungimea de 1 cm şi se valorifică împreună cu semintele. De cele mai multe ori se toacă şi se prepară împreună cu salata sau cu fructe. Sânt bune şi pentru mâncărurile în amestec. Si mai simplă este metoda următoare: se prepară semintele pe cârpă umedă groasă, pe un suport ferm. Totul trebuie să fie mentinut umed iar în unele cazuri trebuie acoperite. In China şi în Japonia această metodă este de mult cunoscută. Chinezii plantează în special fasole verde Mung, încolteste deja după câteva ore. Se obtine şi la noi dar adesea este gresit numită fasolesoia. Pentru germinare cele mai bune sunt semintele de năsturei, mustar, soia, Mung, mazăre şi cereale. Cine are timp poate planta salata şi alte legume în mai multe lădite şi să le aseze în sere, într-o încăpere caldă sau lângă geam, expunându-le la lumină. Lăditele se căptusesc în interior cu hârtie gudronată şi se umplu cu pământ. In timp ce buruienile de bucătărie sunt plante de durată pentru salată trebuie mereu alte seminte. Se poate planta şi grâu; când frunzulitele au atins lungimea de 5 cm şi au aspectul unei perii se pot recolta, se taie mereu numai câteva şi se folosesc fie tocate mărunt la salată fie cu alte amestecuri, ca adaosuri la mâncăruri. Mâncate singure sunt prea concentrate; rădăcinile plantelor recoltate şi alte resturi organice putrezesc în pământul săpat după 3 săptămâni dacă sunt umezite. Aprovizionarea cu fructe nestropite nu este o problemă. Azi pomii micuti nu se mai stropesc. Pentru a fi siguri că fructele sunt nestropite pot fi cumpărate de la tărani care le cultivă după metode biologice. Acum câteva cuvinte despre tăranii biologici (cei care cultivă în mod natural). Acestia cultivă fără substante toxice sau îngrăsămite artificiale, produsul lor numai că nu are toxine dar sunt şi mai bogate fiindcă n-au fost crescute artificial. Eu însumi am vizitat gospodării biologice şi recomand fiecărui sceptic să facă la fel. In general sunt însă gresit orientati. Metoda compostului este învechită; s-au descoperit procedee agricole care favorizează bacteriile humusului. Aceste mici bacterii sunt fabricantii de îngrăsăminte pentru agricultură. Ingrăsămintele artificiale însă le omoară. In aceasta constă marele secret al succesului tăranilor biologici. Unul îmi mspunea că dacă actuala metodă biologică nu s-ar lua în seamă ca în trecutul apropiat când se folosea metoda îngrăsămintele artificiale şi cea a stropirii, nu si-ar permite aceea gospodărie pe care o avea. Tot asa un referat al Dr. Huler mi-a arătat că metoda biologică ar fi mai rentabilă. Succesul ei nu se limitează doar la rentabilitate dar contribuie la sănătatea oamenilor şi a vitelor. Pentru un agricultor adevărat legat de pământ nu se pune problema unei alte metode decât cea biologică fiindcă trebuie să se gândească la faptul că dacă beneficiarul este într-un fel sau altul înselat sau chiar dacă se află în pericol şi dacă mai devreme sau mai târziu se va îmbolnăvi. Eu îmi închipui că practicarea unei agriculturi împotriva legilor naturii nu-l satisface pe agricultor. Cum sună când auzi că în timpul marii epidemiide acum 5 ani nici un animal din cele 600 de gospodării n-a avut de suferit. Acolo unde se încalcă legile naturale, natura se va răzbuna. Agricultorii să mai tină cont de faptul că hrana pentru animale încălzită este puternic devalorizată; dispozitivele de uscare cu gaz sunt distrugătoare. Cele mai multe depozite de fân sunt supraâncălzite; se recomandă dispozitivele de aerisire. Cerealele recoltate cu combina şi apoi uscate în aer fierbinte nu mai înncoltesc şi sunt puternic devalorizate. Asemenea treieretori sunt bune pentru America dar nu pentru climatul nostru ploios. Se poate recomanda în schimb metoda snopilor. Dacă furajele nebiologice, încălzite sunt date vitelor drept nutret trebuie să ne asteptăm şi la mai putin lapte, la o calitate mai proastă a acestuia, la vaci sterile, sau care nasc prematur. Un tăran care a trecut la agricultura biologică îmi povesteste că în trecut proape anual era nevoit să taie animale dar pe urmă nu s-a mai întâmplat. A avut nevoie de vagoane întregi de calciu pentru pământul lui acid în trecut, dar acum pământul este sănătos; silozurile sunt acum mai bune şi numai devalorizează laptele; ceea ce îl satisface cel mai mult este că se administrează singur. Foarte multi tărani sunt datori vânduti comerciantilor de îngrăsăminte şi de aceea nu pot trece la agricultura biologică. Cine-i răscumpără? Pentru aprovizionarea cu hrana crudă este nevoie de o provizie de porumb, orez natural, mei natural, ovăz, secară şi orz. Recomandăm o mică lucrare care trebuie pusă în mâna oricărui agricultor: "Indicatii practice în agricultura organică, biologică" de Fritz Duler.
15. ADAOSURI PENTRU MINCARURILE DIN CRUDITATI PROTEINELE
S-a constatat că vegetarianul de crudităti necesită mult mai putine proteine decât carnivorul pentru că prin fierbere se pierd 2/3 din proteine, se distrug sau devin nedigerabile prin coagulare. Carnea, de exemplu contine 25% proteine deci după fierbere se mai pot valorifica doar 9%. Grâul crud cu cele 11% proteine este deci o sursă mai bună de proteine decât carnea fiartă. In afară de proteine care contin o foarte mică valoare nutritivă în schimb grâul când este crud este un aliment complet cu ajutorul căruia îti poti recăpăta sănătatea pe lângă fructe şi salată. Dintre toate felurile de cereale, ovăzul este cel mai bogat în proteine (15%). Alte surse de proteine mai bogate decât carnea sunt fasolea, soia, năutul, semintele oleaginoase, nucile, ouăle crude, germenii, laptele crud şi brânza de vacă. Alte brânzeturi sunt usor încălzite. In America orice fel de brânză se pasteurizează. Pentru ca boabele de fasole soia crude nu au gust plăcut se pot adapta gustului nostru prin metoda germinării. Frunzulitele se pot mesteca în alte mâncăruri. Boabele verzi necoapte nu se pot folosi (otrăvitoare). Grăuntele să fie crude. Boabele şi semintele pot fi verificate cu privire la valoarea lor prin germinare; cine cumpără cereale de la tărani să se informeze dacă au fost recoltate cu combina pentru că în acest caz sunt supuse uscării cu aer cald. O deosebită dificultate o constituie procurarea ovăzului crud. La asa numitul mei auriu se extrage amăreala. Desi se face la o temperatură nu prea mare nu mai poate trece drept crud. Prin îndepărtarea alacului la fel ca la ovăz germenul este atins sau chiar înlăturat. Alacul este atât de moale încât după măcinare cu râsnita de cafea nu se mai poate vedea granulatia sa. Pe lângă siliciu, meiul mai contine foarte mult magneziu şi fluor. Acestea sunt săruri bazice nutritive foarte importante. In nici o zi să nu lipsească de la masă 2-3 linguri de mei. In cazul durerilor de stomac datorate grâului se folosesc mai bine semintele oleaginoase, mei sau porumb. In ce priveste orezul, să se cumpere doar orez natural care germinează pentru că cel decorticat este devalorizat iar în Orient produce asa-numita boală Beri-Beri. Tot asa se va folosi orzul natural. Semintele de floarea soarelui, susan, nucile sunt alimente privilegiate ale vegetarianului de crudităti. Semintele de bostan sunt exceptionale şi foarte sănătoase
FULGII DE GERMENI
Din păcate nu se pot produce fulgi din cereale crude. Si fulgii de ovăz şi mei sunt înăbusiti în fabricatie. Un înlocuitor foarte bun îl constituie germenii de grâu. Să se compare gustul cu acela al grăuntelor strivite. Germenii de grâu constituie unul dintre cele mai valoroase alimente şi cel mai bogat în enzime. Este cel mai ieftin aliment. Germenii sunt mai valorosi decât nucile şi semintele oleaginoase. Din păcate germenii de grâu din comert sunt devalorizati prin încălzire pentru că astfel ar râncezi repede. Dacă solicitarea ar fi suficient de mare atunci s-ar produce în comert şi germeni de grâu cruzi.
FAINA INTEGRALA CRUDA
Conform indicatiilor ce le detin făina integrală din grâul complet este crudă la fel ca şi făina Graham.
ULEIUL VALOROS
Uleiul să fie presat la rece. In general interesează uleiul de floarea soarelui, uleiul de măsline şi din seminte de in pentru că după câte stiu alte uleiuri nu se presează la rece. Grăsimile vegetale şi margarina se încălzesc foarte tare, există şi altă optiune care este mai sănătoasă. Amănunte în capitolul pentru bolnavi de inimă.
LAMIIA SI OTETUL NATURAL
Consumate în cantităti sunt un medicament la fel ca mierea. Consumate regulat duc la hiperaciditate.
PRAF DE VERDETURI CA INLOCUITOR AL SALATEI SI DREPT CONDIMENT
Este prevăzut pentru iarnă şi se compune în general din pătrunjel verde uscat şi năsturelul de grădină din care să se planteze cât mai mult în grădină. se pot adăuga şi alte ierburi ca urzica, păpădia, plante medicinale. Când sunt uscate frunzele se pot pulveriza.
BURUIENI DE CONDIMENTARE SI PLANTE MEDICINALE
Deosebim condimentele proaspete şi cele uscate. Când este posibil să se consume cele proaspete. Am cunoscut în America o femeie a cărei mândrie era că într-un colt al grădinii îsi amenajase o mică grădinită cu buruieni pentru condimentare. Totul era frumos aranjat, nu lipseau nici plantele medicinale. Fiecare plantă - era să zic odor - o cunostea după nume. N-ar constitui aceasta o stimulare şi pentru câte o cititoare ca să facă o asemenea grădinită? Cine cunoaste înalta valoare a acestor buruieni va sacrifica munca. Pentru usurarea plantării, plantele permanente vor fi separate de celelalte. Există posibilitatea de a face o grădinită cu buruieni din mai multe lădite. Pentru căautorul vrea să stimuleze plantarea unor asemenea grădinite îi roagă pe cei care deja au făcut-o să-l înstiinteze. Ar dori să viziteze unele. Prin adrese se pot face şi schimburi de plante. Semintele plantelor medicinale şi celor de condimentare se găsesc în centrele de seminte. Există şi mai multe cărti care vă pot fi de folos. In continuare mentionez cele mai importante buruieni de condimentare: - pătrunjelul (valabil 2 ani) este unul din cele mai cunoscute şi sănătoase condimente. Zilnic să se folosească cât mai mult în mâncare şi salată iar pentru iarnă să se usuce cât mai mult;
 - telina: frunza se poate usca pentru iarna condimentează bine foarte sănătoasă;
- arpagic - sănătos pentru rinichi şi glande;
- asmătui - seamănă cu pătrunjelul, curătă sângele;
- ardeiul - se folosesc roadele sale mai mari şi mai cărnoase;
 - mărarul - previne balonările, ajută digestia;
- brusture - frunzele lui formează elementul principal, rădăcina se foloseste iarna ca adaos;
- anason - are proprietăti asemănătoare cu mărarul;
- năsturelul - la fiecare trei săptămâni se seamănă din nou pentru a avea frunzulite tinere pentru iarnă se usucă - curătă sângele;
- maghiran - bun în orice salată, curătă sângele şi ameliorează activitatea glandelor. Pulverizate sunt iarna de neînlocuit.
- chimionul - are proprietăti asemănătoare cu anasonul; foloseste pulverizat în salată;
- busuiocul - condimentează foarte bine, stimulează nervii, uscat se găseste în toate bucătăriile;
- tarhonul - este foarte sănătos;
- rozmarinul - se va folosi cu cumpătare, are aceleasi proprietăti ca usturoiul şi este foarte sănătos sub formă de ceai;
- salvia - este un leac multilateral şi se foloseste mai ales ca ceai dar în cantităti mici poate fi folosit şi în mâncare;
- menta - mai ales sub formă de ceai, frunzele tinere se pot folosi şi drept condimente;
 - boranta - este mai putin cunoscută sub formă de condiment dar pentru că este foarte sănătoasă, florile şi plantele tinere se folosesc în mâncare sau salată, se înmulteste prin seminte ce cad pe pământ;
 - mustarul - atât frunzele cât şi semintele sunt foarte sănătoase şi sunt siun condiment exceptional; semintele se folosesc pulverizate; zilnic câte o lingurită de seminte de mustar ajută stomacul şi intestinul;
- pelinul - se cunoaste sub formă de ceai amar pentru stomac şi intestin ca ados la hrana de crudităti se foloseste în cantităti mici;
- ridichi - dau o salată foarte condimentată, au o mare putere vindecativă, atât pentru curătirea căilor respiratorii cât şi impotriva pietrelor la fiere, reumatism şi suferinţe la ficat; la fiecare 3 săptămâni se seamănă alte seminte pentru a avea mereu rădăcini tinere;
 - hreanul - are proprietăti asemănătoare cu ridichea dar este mai iute. Majoritatea buruienilor indicate se pot usca pentru iarnă, se rade cu o bucată de lemn pe o sită cu ochiuri mari. In afara acestor condimente uscate se mai găsesc şi o serie întreagă de condimente străine care sunt deasemenea recomandate: - praf de Gurry - un amestec extrem de iute;
- paprica - pentru salată şi adaosuri;
 - coriandru - pentru mâncăruri din fructe;
- scortisoara - pentru mâncăruri dulci, lapte acru şi fructe;
- vanilie - pentru mâncăruri dulci;
- nucsoară - înlocuieste sucul tămâios; a se folosi cu cumpătare. Dacă pe lângă aceste buruieni se mai plantează şi un număr mai mare de plante medicinale care sunt cunoscute sub forma de pomi şi arbusti atunci se vorbeste mai degrabă de o grădină şi nu de o grădinită. Acest lucru însă nu este necesar. Există o multime de plante medicinale care le cunoastem mai bine şi există multe cărti. Spre marea mea uimire am găsit 20 de asemenea plante în grădina noastră şi în jurul casei, în parte pomi sau arbusti. Cine s-ar fi gândit că spanacul sălbatic sau loboda de grădină, mintenuta, urzica sau multe altele ce nu pot fi exterminate sunt buruieni folositoare, că frunzulitele diferiilor arbusti au mari proprietăti vindicative? Intr-o grădină totul se poate aranja chiar şi în functie de puterea lor vindicativă. Dacă la un loc se plantează unele nuci, se pot recolta în curând frunzulite de nuc bolnavii vor folosi cu precădere acele plante care sunt în mod deosebit recomandate pentru bolile lor. La noi acasă se mănâncă foarte des un amestec; înainte de masă cineva din familie face turul grădinii şi culege tot felul de frunze şi flori, care împreună cu rădăcini, frunze de salată şi alte legume dau un amestec foarte condimentat şi acum îmi dau seama cu adevărat ce întelege Hypocrate prin aceea că leacurile noastre să ne fie alimente iar alimentele leacuri. In acest gen de mâncare se găsesc valorile vindicative şi cele mai multe săruri nutritive şi toate vitaminele. Cum să nu-ti mentii sănătatea în acest caz? Dacă există vointă nu se poate să nu se găsească aceste buruieni şi în comert.
DROJDIA DREPT CONDIMENT
Drojdia nu este crudă, de aceea vegetarianul de crudităti o foloseste numai drept condiment. Pentru el este indispensabilă. Oricum poate fi privită ca cea mai bogată sursă de vitamina B; să nu se folosească mai mult de o lingurită pe zi. Este vorba de drojdia de bere.
ZAHARUL - MIEREA - SMOCHINELE
 Zahărul alb să nu găsească în casă nici măcar pentru musafiri, în schimb sepoate folosi zahărul brun, crud din trestie, mierea, sucul îngrosat de pere şi mere, agar-agar şi altele. Toate vor fi utilizate cu cumpătare. Substantele îndulcitoare sintetice (zaharina) sunt mai dăunătoare decât zahărul alb. Prin cuvântul "zahăr" se întelege în retetele noastre unul din dulciurile numite mai sus. Zahărul sub orice formă formează acizi şi tot asa şi mult lăudata miere; ea contine substante bazice relativ putine, lucru foarte important pentru transformarea zahărului. De aceea mierea se va folosi cumpătat, cel mult o lingurită o dată pe zi. Diluată în mâncăruri este mai putin periculoasă pentru dinti. Drept medicament în cantităti mici este sănătoasă. Marmelada produsă cu zahăr alb este dăunătoare. A se respecta retetele noastre. Smochinele, curmalele, etc., produc de asemenea acizi, dar continutul de substante minerale este atât de mare încât sunt totusi recomandate. Abia dacă există un aliment cu exceptia laptelui, care să contină mai mult calciu decât smochinele. După savurarea fructelor dulci să se spele dintii. Saliva omului hrănit corect este atât de bazică încât practic înlocuieste periuta de dinti. Prin amestecarea regulată a substantelor minerale bazice în mâncăruri se poate face mult în asemenea sens. Pe lângă zahărul brun, folositoare poate fi o lingurită de lactoză care ajută la digestie şi actionează împotriva descompunerii în intestin. Pentru a evita cariile dentare, fructele uscate vor fi mai întâi înmuiate.
 BRINZA DIN LAPTE
Laptele crud proaspăt este o delicatesă. Din el se poate prepara brânza. In acest scop laptele va fi lăsat să se acrească. Acest lucru se face la 25-30 de grade în 12-24 de ore. Câteva ore după acrire se separă. Această substantă groasă este brânza, iar lichidul separat este zerul. Pentru a le separa, totul se toarnă într-o sită şi se lasă să se scurgă. Brânza estegata. Aproape toti acizii au rămas în zer. O lingură de zer serveste pentru acrirea laptelui proaspăt crud la repetarea procesului. Pentru că acest zer este cam acru, să nu fie valorificat fără a fi neutralizat cu o lingurită de substante minerale.
AMESTEC INMUIAT DE TARITE SI AMESTEC USCAT
Casa de Reformă oferă tărâte de grâu şi amestec foarte bun pentru acest amestec uscat şi înmuiat. Se adaugă tărâtă din seminte de in şi mei. Aceste seminte se pot măcina foarte bine cu râsnita de cafea. Si tărâta cumpărată poate fi măcinată cu această râsnită. Măcinarea inului durează câteva secunde. Tărâta uscată trebuie să fie suficient de fină pentru ca să nu se înmoaie. In acest scop servesc semintele moi ca cele de in, mei, hriscă, ovăz, susan. Printre ele se amestecă germeni de grâu sau tărâte de grâu. Acest amestec este mereu la îndemâna şi poate fi pregătit chiar când aveti o vizită neasteptată. Adaosuri: ulei, lapte, drojdie, condimente putină ceapă şi sare. Unora le place stafidele în acest amestec. Cine simte nevoia să rontăie poate adăuga seminte de floarea soarelui sau chiar de hriscă.
CARE ADAOSURI NU SINT SUPORTATE IN COMBINATIE?
După alimentaţia gresită şi îndelungată se întelege că stomacul reactionează când se face trecerea la regimul vegetarian de crudităti, tot asa şi ficatul cât şi glandele digestive sunt slăbite; anumite fructe dacă sunt savurate simultan cu zarzavaturi pot cauza fermentări. Acest lucru se întâmplă mai ales la fructele dulci ca strugurii, ciresele, perele, caisele, piersicile, prunele,smochinele, curmalele şi portocalele. In schimb merele, bananele, lămâile, pepenii, ananasul şi toate fructele de pădure se pot suporta bine în amestec cu legumele. Fermentatiile se pot evita printr-o bună amestecare precum şi prin cumpătare. După cum s-a mentionat aici, se recomandă mai multe mese şi cantităti mici. Fiecare va descoperi singur ce suportă şi ce nu. Este uimitor cum în timpul acestui regim alimentar, sucurile digestive se îmbunătătesc tot mai mult şi cum glandele sunt din nou stimulate. Acest lucru l-am trăit personal. Există persoane deosebit de sensibile care savurează legumele şi fructele separat, dar să nu se exagereze căci legi în această privintă nu există. Salata să fie savurată ca aperitiv şi restul să fie bine amestecat.
MIXER SI STORCATOR
Mixerul este de neînlocuit pentru vegetarianul de crudităti. Cel mai mult au nevoie de el, oamenii mai bătrâni cu dantura artificială. Gravii bolnavi precum cei ce suferă cu stomacul şi intestinul necesită şi un storcător de sucuri şi legume. O cură de sucuri de varză poate vindeca ulcerul în 10 zile. Dar şi vegetarienii iubesc sucurile de legume. Cele aflate în comert sunt pasteurizate.
 VEGETARIANUL SI LAPTELE
Pentru clarificare încă un cuvânt despre proteinele animale. Refuzăm carnea ca aliment pentru că formează acizi puternici. Multi refuză laptele pentru că provine de la animale, dar totusi contine proteina cea mai complexă ce există, dar numai atât timp cât nu este fiartă sau pasteurizată. In plus este atât de diuretic încât curătă corpul de acizi. Se poate însă şi fără lapte.
 AMANUNTE PRIVIND RETELE NOASTRE
Stimatele cititoare sunt rugate să nu se tină strict de indicatiile retetelor, ci să le adapteze gustului lor şi să le aducă îmbunătătiri necesare. O cititoare scrie: "Ceea ce îmi place în mod deosebit la hrana crudă este faptul că oferă posibilităti nebănuite, stimulează fantezia spre noi încercări şi oferă variatii atât de surprinzătoare cum n-as fi visat vreodată". O problemă o formează germenii cruzi de grâu; dacă sunt proaspeti au în primele zile un gust dulceag minunat, gust care la temperatura normală se schimbă imediat; de aceea cantitătile mai mari se păstrează în frigider. Pentru ca grâul răcit la temperaturi foarte scăzute păstrează capaitatea de germinatie şi germenii îsi păstrează întreaga valoare. Pentru a mixa unele mâncăruri care trebuie să rămână destul de uscate, trebuie presate şi frecate cu lingura, mai ales dacă se adaugă ceva miere sau altceva saemănător. In loc de stafide se pot pune şi alte fructe uscate, măruntite mai întâi. Dacă la un prânz se consumă mai multe mâncăruri, să nu fie puse în acelasi timp pe masă. se recomandă să se înceapă cu salata sau cu un amestec de legume. Platourile pot fi ornamentate.
16. RETETELE SI PLANUL DE MENIURI
 Pentru a putea folosi retetele care urmează, cititi capitolul anterior, "Adaosuri". Retetele sunt gândite pentru o persoană. Simboluri:
L=lingură;
 l=lingurită;
 făina=făina integrală sau Graham;
tărâte=tărâte de la diferite cereale şi de mei pe care le măcinati dvs.;
tărâte moi=amestec de tărâte înmuiate;
 sare=sare de mare;
s.f.s.=seminte de floarea soarelui - acestea pot fi înlocuite cu nuci;
zahăr=lactoză sau zahăr din trestie nerafinat;
hriscă=hriscă sau alac - în loc de praf de verdeturi sau buruieni.
RETETA CU OVAZ :
3 L uruială de ovăz, 1 L uruială de seminte de sesam, 1 L făină, 1 L ulei, 1 L miere sau zahăr crud din trestie, 2 l anason sau chimion. Se frământă uscat, dacă este prea uscat se adaugă câteva picături de lapte, se întinde şi se presară cu s.f.s..
 RETETA CU TARITE INMUIATE; TARITE INMUIATE DULCI
 4 L tărâte înmuiate, 2 L ulei sau smântână, 2L stafide, o banană strivită sau un măr ras, 1 L zahăr sau miere, putină ceapă, o l lămâie, o l drojdie. Totul se amestecă bine, se presară cu nuci sau migdale. Grâul să fie utilizat cu cumpătare pentru că se digeră greu. In schimb a se folosi porumb.
TARITA INMUIATA PICANTA
 6 L Tărâte inmuiate, 1 L drojdie, 1 L praf verdeturi şi condimente, 2 L ulei, 2-3 L ceapă, usturoi, sare, mustar sau hrean ras, ardei.
TARITA INMUIATA CU BRINZA DE VACI
 3 l tărâte inmuiate, 3 L brânză, 2 L germeni de grâu (sau tărâtă de uruială de ovăz), 1 L ulei, 1 L drojdie, sare, ceapă, condimente. TARITA INMUIATA 2 L tărâte, un ou, 2 L germeni de grâu, 2 L uruială din seminte de in, 1 L hriscă, 1 L praf de verdeturi, 2 L praf de verdeturi, 2 L ulei, sare, ceapă, mustar.
TARITA USCATA
2 l tărâte, 1 l s.f.s., 1 L migdale sau nuci, sare, 1 L uruială din seminte de in, 1 L ulei, 1 L lactoză, 1 L lămâie, scortisoară, 1 L uruială de ovăz, miere. Acest amestec să fie bine mestecat şi salivat.
TARITA PICANTA [ Mâncarea uscată necesită şi băutură însotitoare corespunzătoare]
4 L tărâte, 2 L seminte sesam strivite, 1 L s.f.s., 1 L praf buruieni sau verdeturi, 2 L ulei, 2 L ceapă, 1 L drojdie, sare, condimente puternice, hrean în loc de ceapă, ardei sau rosii.
RETETA CU GERMENI DE GRIU; GEMENI CU BANANE
O banană strivită, sau un măr ras, 3 L germeni de grâu, 1 L lămâie, 1 L stafide, scortisoară, lămâie amestecată imediat cu banane. După gust, încă o L hriscă, praf de săruri minerale, un ou, 1 l chimion (p.46).
 GERMENI DE GRIU CU ROSII
3 lL germeni, 1 L uruială din seminte de in, o rosie tăiată, 1 L ulei, 1 l drojdie, ceapă, sare, condimente, eventual putină lămâie sau smântână.
GERMENI PICANTI
 5 L germeni, 1 L uruială din seminte de in, 1 L praf de buruieni sau verdeturi, 1 L drojdie, 2 L ulei, 3 L lapte, 3 L ceapă şi usturoi, sare. Amestecul se întinde şi se garniseste cu arpagic sau pătrunjel.
GERMENI DULCI
Cu lapte crud sau acrit (iaurt) sau brânză cu zeamă de portocale, cu putin ulei şi miere. Un desert foarte bun.
RETETE CU CIUPERCI
100 g champignoane tăiate în bucăti mici, se ung cu ulei şi se rulează în drojdie condimentată.
RETETE CU BRINZA
 3 L brânză, 4-5 morcovi rasi, 1 L germeni de grâu, 1 L ulei, 1 l drojdie, 2 L ceapă, sare, condimente, 1 l lămâie, praf din săruri minerale.
 BRINZA CU ROSII
2 L brânză, 2 L ulei, o rosie tăiată, 1 L s.f.s. sau nuci, ridichi şi ceapă, sare, condimente. Se garniseste cu nuci.
BRINZA CU BANANE
2 L brânză, 1 L ulei, 3 L germeni de grâu, o banană strivită, o l lămâie, 2 L stafide, miere, praf de de săruri minerale. Se garniseste cu felii de banane.
BRINZA CU CEAPA
3 L brânză, 3 L ceapă, 2 L germeni de grâu, 1 L uruială din seminte de in, 2 L ulei, 1 L drojdie, sare, praf verdeturi. Se garniseste cu pătrunjel.
 BRINZA CU DROJDIE [Are gust de creier fiert]
4 L brânză, 2 L ulei, 1 L drojdie, după gust putină sare. Totul bine mestecat.
RETETA CU NAUT [Năut - o hrană valoroasă pentru cei ce efectează munca grea]
2-3 L năut înmuiat, năutul se striveste cu o bucată de lemn sau se toacă cu mixerul. Năutul tocat se amestecă cu 1 L drojdie, 2 L germeni de grâu, 3 L ulei, 1 L ceapă, sare, 1 L praf de condimente cu rozmarin, iar după gust, putină paprică.
RETETA CU FASOLE SOIA
 1 L boabe de fasole soia 1 L orez, 1 L mei, 1 L seminte de in. Totul se macină şi se înmoaie. Apoi se amestecă cu 2 L ceapă, 2 L praf buruieni, 2 L ulei, 1 L drojdie, putin hrean ras, mustar. Se condimentează. Eventual putină sare. Se garniseste cu pătrunjel.
MINCARE CU BANANE PENTRU CINA
Banane răscoapte, 2 L ulei de măsline, 2-3 cătei de usturoi, făină din mei.
RETETA CU OREZ NATURAL SAU CU MEI
 2 L mei crud sau orez, 1 L boabe de ovăz, 1 L sesam; totul fin măcinat, 1-2 L tărâte, 1 L drojdie, 1 L ulei, o rosie tăiată bucăti, sare de mare, condimente, hrean. Se garniseste cu felii de rosii.
MEI SAU OREZ DULCE
 Acelasi amestec ca mai sus, dar în loc de rosii, sare, drojdie şi condimente se pune: o banană, miere, cubulete de ceapă, 2 L smântână. Se garniseste cu felii de banane.
MINCARE IN AMESTEC
 Cu ajutorul mixerului se pot face mâncăruri nu numai din fructe dar şi din rădăcini, zarzavaturi şi legume sălbatice, ca de exemplu urzici şi păpădie, putându-se adăuga tot felul de plante medicinale sau condimente. Mâncarea preparată cu mixerul nu necesită mult timp şi muncă şi poate constitui masa principală cu adaosurile corespunzătoare.Cantitatea de lichid să fie astfel calculată încât terciul să nu fie prea gros iar motorul mixerului să nu fie prea solicitat. La fructe, ajunge o mică cantitate de lichid în timp ce legumele necesită mai multă. In cazul unui amestec prea diluat, amestecul nu este uniform; pentru diluare cel mai bun este mustul dulce şi laptele crud. Pentru a îmbunătăti gustulamărui al mâncării se mai poate pune dacă este necesar o jumătate de măr sau un măr, o jumătate din banană, trecând totul încă putin prin mixer. Se poate amesteca în acest terci după gust diferite fructe tocate sau ceapă. Adaosurile cu ouă, castraveti şi rosii se pun în mixer la început; ele înlocuiesc o parte din lichid. Dacă motorul este prea solicitat se toarnă putin lichid. Cu cât terciul este mai fin cu atât încarcă mai bine stomacul. Mixerele cu turatii mici se vor umple numai pe jumătate. Cantitatea dintr-un vas mijlociu este suficientă pentru două persoane. Dacă terciul este bine mixat îl îngrosăm în mixer cu seminte de in, germeni de grâu, tărâte, făină. Acum se poate opri mixerul. Pentru ca acest amestec trebuie să devină hrana principală se pot adăuga următoarele (pentru o persoană): 1 L drojdie, ulei, 1 L germeni de grâu cu uruială de mei şi seminte de in, 1- 2 L s.f.s., nuci condimente, paprică, rosie tăiată şi sare. După experienta mea poate constitui o masă foarte gustoasă. Platoul se garniseste cu felii de banane sau mere, dar şi cu pătrunjel şi legume. Cei fără dinti vor trece prin mixer şi adaosurile tari sau cel putin le vor înmuia înainte.
MINCARE AMESTEC
 2 (pentru 1-2 persoane) 2-3 mere se mixează cu un pahar de lapte crud, 1 L stafide şi seminte de sesam. Se amestecă terciul cu 4-5 L tărâte, 1-2 L germeni de grâu, 1 L s.f.s. înmuiate, 1 L stafide negre şi o banană uscată şi măruntită. Cei fără dinti să renunte la adaosurile tari. Această mâncare este bună şi la micul dejun.
RETETE DE MUSLI; MUSLII DIN MEI
2 L uruială de mei, 1 L s.f.s., 1 L uruială din seminte de in, un măr ras sau fructe de pădure, 1 L stafide, putină lămâie, 2 L smântână sau 1 L ulei de măsline, o banană moale, totul se amestecă şi se presară cu nuci rase.
MUSLI DIN URUIALA
3 L uruială de grâu, o banană strivită, un măr ras, 2 L smântână, 1 L stafide şi zahăr; se amestecă şi se presară cu făină de migdale, se garniseste cu felii de banane, praf din săruri minerale. Niciodată nu se va folosi zahărul alb.
MUSLI DIN GERMENI DE GRIU SAU CEAPA
4 L germeni de grâu, o jumătate de ceapă, 2 L ulei, 1 L drojdie, 1 L lapte, sare. Totul se freacă bine. Acest musli este putin cam uscat, de aceea trebuie bine mestecat.
 MUSLI CU BANANE
Un măr şi o banană se taie cubulete, 3-4 L smântână şi câtiva germeni de grâu şi seminte de in.
MUSLI CU SMOCHINE SI CURMALE
O cană de smochine sau curmale tăiate ce înainte au fost înmuiate, 2 L s.f.s. sau nuci, 2-3 L smântână, 2 L brânză de vaci, lactoză, praf de săruri minerale.
MUSLI CU CASTRAVETI
2 Lnuci sau 2 L ceapă tocată, o cană castraveti tăiati cubulete, 1 L germeni de grâu, 1 L drojdie, 1 L ulei, sare după gust, 1 L stafide. Musli din cartofi cruzi. Vezi cap. 1
 MUSLI CU CEREALE NEMACINATE
2 L cereale înmuiate timp de 12 ore, 50 g morcovi, 1 l miere, 1 L hrean ras, 1 l friscă bătută.
MUSLI CU SMOCHINE
Seara se vor înmuia 2-4 smochine, o mână de stafide, 1 L s.f.s., putină tărâtă. Dimineata 1 L germeni de grâu, zeama unei portocale.
MUSLI USCAT
2 L uruială de ovăz, 1 L ulei, 2 l miere, 1 L zeamă de portocale, 1 L stafide înmuiate şi 1 l chimion. Desert lapte crud. Retete de supă:
SUPA DE ROSII
Una sau jumătate cană cu zeamă de rosii, 3 L ceapă tocată, 3 L nuci tăiate mărunt, 2 L smântână, arpagic sau praf de verdeturi, eventual putină sare. Dacă supa este încălzită pe foc sau pe o plită fierbinte, să fie tot timpul amestecată. Se recomandă să fie încet încălzită sau cel mai bine în apă caldă.
SUPA DE ZARZAVATURI
 O cană de suc de legume sau pireu de morcovi cu salată cu 2 cătei de usturoi (se mixează cu foarte putin lapte) una sau o jumătate cană de lapte, 1-3 L s.f.s. sau nuci, drojdie, ulei, condimente, sare.
MINCARE DE LINTE
3 L linte înmuiată, 3 L tărâte, 2 L in măcânat sau seminte de sesam, una rosie, paprică, o banană, 1 L ulei, 1 L drojdie, putină sare de mare, 1 L chimion, totul amestecat şi garnisit cu rosii.
PIINEA NECOAPTA
Această pâine gustoasă se compune din uruială de cereale care sunt proaspăt măcinate; dacă uruiala este prea veche pâinea primeste un gust amar. Retetă: 500 g uruială de grâu, 500 g uruială de secară, 200 g stafide negre, 1 l ulei, 2 l sare de mare, putin chimion. Totul se pune la înmuiat cu cât mai putină apă. Se mai păstrează putină uruială pentru cazul în care aluatul este prea umed; acum totul se da prin masina de tocat sau se frământă cu mâna. Aluatul să fie atât de uscat încât să se lipească de degete. Pentru ca această pâine nu se coace şi doar se usucă aluatul trebuie întins până la grosimea de 4-5 cm. Eu personal am adaptat la masina de tocat (un tub care arată ca un cioc lat, această piesă este conică cu o deschidere de 4cm şi 8cm. O bandă rulantă preia bucătile de aluat. Pentru a putea apoi usca bucătile de aluat se vor folsi niste site. Atâta timp cât această pâine este încă umedă se înteapă cu cutitul. După uscare aluatul se rupe în aceste locuri marcate. Vara se poate usca foarte bine la soare, iar după 3 ore pâinea poate fi deja consumată. Iarna se vor usca deasupra unui calorifer unde aluatul nu se poate incălzi peste 40 de grade. Această pâine are cel mai bun gust când este încă moale. In această stare pâinea se pune în pungi de plastic în frigider; altfel se acreste în câteva zile; bineînteles pâinea poate fi în întregime uscată.
VARIANTA 1:
 In loc de 500 g uruială de grâu se poate face un amestec din 200 g uruială de grâu, 200 g uruială de orez şi 100 g uruială din seminte de in. In plus încă 250 de g stafide negre sau stafide. Acest amestec se umple şi deci necesită mai multe site.
VARIANTA II:
In loc de amestecul după varianta I care se înmoaie în apă se poate folosi acelasi amestec dar la care se adaugă 0,5 g mere rase.
VARIANTA III:
 In loc de stafide negre şi apă se strecoară 0,5 kg rosii şi se amestecă cu aluatul. Ceva mai multă sare. Acelasi lucru se poate face cu cartofi sau altele. Se poate face pâine şi din orez şi variante din făina de nuci (eventual cu miere şi stafide). Meiul se foloseste mai rar fiindcă pâinea devine amară. Se pot amesteca în aluat şi seminte de mac sau chimion.
ALT GEN DE PIINE
Grăuntele sunt lăsate să germineze, se trec cu stafide negre prin masina de tocat carne, se frământă cu ulei şi sare de mare. BISCUITI CU MIGDALE 150 g făină, 150 g pireu de migdale, 150 g de curmale, 150 g smochine tăiate care au fost înmuiate. Curmalele şi smochinele se trec prin masina de tocat. Totul se frământă. BISCUTI DE CRACIUN
200 g curmale, 200 g smochine, 200 g prune, 200 g stafide. Totul trecut prin masina de tocat, apoi se amestecă cu 200 g nuci, 200 g stafide, putină coajă de lămâie şi condimente. După necesităti se adaugă făinăsi ulei, totul se pune într-o tavă unsă şi se lasă o oră să se dospească.
RETETE DE PRAJITURI
Aluat pentru o tavă de 30 cm: 300 g stafide. Stafidele se trec prin masina de tocat şi se adaugă făina. Se întinde şi se asează într-o tavă presărată cu făină. Se lasă să se usuce.
PRAJITURA CU FRUCTE DE PADURE
Aluatul de mai sus se presară cu felii subtiri de banane (bananele se taie subtire în lungime) de-a lungul marginii până la mijloc. Apoi urmează un strat subtire de migdale peste care se asează fructele strivite tăiate sau întregi. Totul se îndulceste cu putină miere şi la sfârsit se garniseste cu smântână şi fructe întregi. PRAJITURA CU BANANE
Aluatul din prima retetă, cu felii de banane apoi urmează un strat de nuci rase peste care un nou strat de banane. Deasupra un strat subtire de miere presărat cu nuci rase.
PRAJITURA CU MERE SI BANANE
 Umplutura: 2 banane se strivesc, făcând o pastă cu trei mere rase şi 200 g nuci tăiaite mărunt. Se netezeste şi se garniseste cu nuci sau felii subtiri de mere.
PRAJITURA CU PRUNE
Umplutura: 400-500 g prune uscate, tăiate felii subtiri, amestecate cu 200 g nuci tăiaie mărunt. Se adaugă putină scortisoară, se garniseste cu nuci.
CARAMEL DIN NUCI DE COCOS
400 g stafide, 100 g nuci de cocos rase se trec prin masina de tocat, se întind şi se taie felii.
 BILUTE DIN SEMINTE DE SESAM
300 g seminte sesam, 350 g făină integrală, 250 g miere - se amestecă bine, se formează cu putin ulei bilute care se rulează apoi în seminte de sesam.
BILUTE DE STAFIDE
 Stafidele se trec prin masina de tocat, se formează bile şi se rulează în nuci de cocos rase.
PRAJITURI CU CURMALE
 Curmalele se trec prin masina de tocat, se adaugă putin pireu de migdale sau unt, se întinde şi se taie.
BAUTURI: APA DIN LEGUME
 (âmpotriva setei şi ca medicament) Legume tăiate, frunze de varză, coji de ouă şi altele care altfel se aruncă: urzici, păpădie, tot felul de plante medicinale dar şi rădăcinoase cum sunt cartofii, se toacă, se pun într-o oală cu apă. Toate sărurile solubile în apă şi vitaminele trec în apă. Pentru că zarzavatul nu a fost ras şi nici măruntit, proteinele rămân înăuntru, astfel încât apa îsi păstrează claritatea. Se recomandă asezarea la rece. Din acest lichid se scoate zilnic câte putin şi se completează oala cu apă. Pentru post sau împotriva constipatiei, lichidul poate fi acrit cu lapte acru. La început va fi încălzit. In acest caz luăm două oale, într-una fiind mereu apa de băut. In final zarzavatul se strecoară printr-un tifon. Dacă apa se acreste prea tare, trebuie diluată. In timpul postului se poate alterna acest lichid cu apă de zarzavat acrită. Se încălzeste într-un vas cu apă fierbinte. Cu această apă se fac curele de post şi vindecare după cum se descrie mai înainte. In plus este foarte bună împotriva setei şi ca mijloc de prevenire a bolilor.
 APA DE TARITE (o băutură care face minuni)
5-10 L de tărâte se pun peste noapte într-un litru de apă apoi se strecoară fie manual, fie printr-o cârpă. Cine vrea să valorifice şi mai bine tărâta, poate să mai pună o dată apa. Apa de tărâte este foarte bogată în baze la fel ca apa de legume şi serveste de asemenea la curele de vindecare. Ca băutură împotriva setei poate fi îmbunătătită cu zeamă de fructe. Pentru prevenirea reumatismului şi a altor suferinţe se recomandă ca acest lichid să fie băut zilnic şi anume câte un 1 l de apă de tărâte.
 ZEAMA DE SFECLA SAU MORCOVI
Presarea se face cel mai bine prin centrifugă. Pentru variatie se poate pune uneori în acest suc 1 L de pireu de migdale la 1 l de suc, praf de rozmarin şi câteva picături de lămâie. Gustul devine mai plăcut şi este în acelasi timp şi un foarte bun aperitiv. Unii adaugă la sucul de morocovi putin lapte crud. Acest suc se foloseste şi la îmbunătătirea gustului sucului de varză. Resturile din centrifugă se valorifică conform retetelor de salată. BAUTURA TONICA
Un pahar mare de suc de portocale sau sfeclă se amestecă cu două gălbenusuri de ou. Folosită în scopuri de vindecare, această băutură înlocuieste prânzul.
LAPTE DE TIGRU
 Este vorba de lapte crud cu tot felul de adaosuri ca, de exemplu, suc de morcovi, de telină, varză, portocale, gălbenus de ou, suc de struguri, etc. Unui băiat i-a fost odată salvată viata cu laptele unei tigroaice. De aicidenumirea de lapte de tigru.
LAPTE DE MIGDALE
O parte pireu de migdale şi 5 părti de apă caldă se amestecă încet. Se adaugă miere.
SUC DIN FRAGI SAU CAPSUNI
1 kg de fragi sau căpsuni şi 1-2 banane se amestecă cu lapte crud în mixer. Se amestecă în această compozitie şi 2 L miere.
SUC PENTRU VINDECARE
 Suc de varză, telină, morcovi, cartofi şi putină apă. Se bea timp de 3-4 săptămâni în cantităti mici. Vindecă boli de stomac, inimă, bătându-si joc de toate medicamentele.
INLOCUITOR DE CAFEA (foarte sănătos)
 O lingurită de zahăr brun se dizolvă şi se amestecă cu o cană de lapte crud şi o cană de apă fierbinte.
BAUTURI CU LAPTE
 Lapte cu miere: 2 l lapte crud, 1 l miere, 1 l suc de lămâie, putină scortisoară şi un măr. Totul se pune în mixer. Se adaugă eventual şi alte arome de condimente.
LAPTE DE ZMEURA
 O mână de zmeură sau fragi se strivesc bine, se adaugă 2 l lapte, 1 l miere, putină vanilie şi 2 L smântână. Se amestecă bine.
LAPTE CU MORCOVI
200 g morcovi, o portocală, o jumătate de banană, 1 L zeamă de lămâie, 2 l miere. Totul se trece prin mixer apoi se adaugă 2 l lapte şi se mixează putin.
 LAPTE DE PORTOCALE
2 portocale cojite, un ou, o jumătate de banană, putină coajă de lămâie. Se trece totul prin mixer şi se adaugă 2-3 l lapte.
LAPTE CU ROSII
 O rosie, 1-2 L smântână, se trece totul prin mixer. Se adaugă 2 l lapte şi se mixează putin.
 PLAN DE MENIURI
 Pentru ca stomacul dimineata să fie bine pregătit pentru activitatea din timpul zilei, să se bea un pahar de apă de legume sau apă de tărâte. Sânt păreri diferite privind cantitatea micului dejun. In regiunile unde masa principală este seara, se va mânca usor la micul dejun. Sănătos este însă o cină usoară şi un mic dejun bogat. Eu nu recomand să se mănânce mult dimineata dacă nu există senzatia de foame. Dacă în jurul prânzului apare o puternică senzatie de foame rezistati cu curaj. Prânzul va fi cu atât mai gustos. Este suficientă o masă principală pe zi şi două mese secundare chiar şi pentru cei ce efectuează o muncă grea. Hrana crudă nu se compară cu cea fiartă devalorizată. Cine la noul mod de alimentatie nu s-a vindecat de oboseală, se recomandă ca în pauza de lucru să mănânce seminte de floarea soarelui, nuci sau un măr. Desigur toti cei subjugati oboselii, fumatului şi cafelei şi care vor să scape de acest chin găsesc în hrana crudă un ajutor. Să bei cafea împotriva oboseliieste o autoânselare, oboseala creste. Eu recomand lapte crud, şi mai ales stafide înmuiate.
MICUL DEJUN
La micul dejun recomand un Musli, cel mai des să fie folosit Musli cu mei. O cană de lapte dulce, ceai de buruieni sau cafeaua recomandată de noi. Cine nu poate renunta la pâinea cu unt să o prepare după reteta noastră. In loc de unt pasteurizat să se folosească pireul de migdale (este mult mai bogat în vitamine). Minunată este ceapa cu putin pătrunjel în loc de marmeladă cu unt. Casa de Reformă oferă o margarină foarte sănătoasă. Deasemenea, pâinea necoaptă este de la sine înteles; şi Musli cu smochine. Chefirul şi laptele acru sunt foarte sănătoase dar numai când sunt usor acrite. musli zilnic 2 L mei natural şi jumătate de lingură de seminte de fincieni măcinate, 2 L stafide, 1-2 L seminte de in măcinat, 1 L s.f.s.. Totul se pune la înmuiat peste noapte. Dimineata se amestecă cu 2 banane răscoapte, putină smântână sau ulei şi jumătate de lămâie. Eventual se mai adaugă fructe de pădure.
MASA PRINCIPALA
Pentru a da organismului suficiente valori bazice, savurăm zilnic sau la două zile o mâncare de legume. Desert, pâinea noastră şi cafea. Drept variatie, mâncăruri la alegere asociate mereu cu o salată; urzici şi buruieni sălbatice tocate mărunt făcute cu adaos de drojdie, condimente, ulei, ceapă şi seminte înmuiate. Astfel se poate pregăti o mâncare foarte bună.
CINA
 Se poate compune din fructe, fructe uscate înmuiate, seminte oleaginoase şi o cană cu lapte. Se poate servi şi un Musli usor sau câteva nuci, seminte s.f.s., de bostan, pâine coaptă la soare şi o băutură după retetele indicate. Se poate pregăti un Musli din cartofi ca cel indicat la cap. I. Musli uscat se recomandă pentru că trebuie bine salivat şi nu este diuretic. Cina constituită din banane - vezi retetele indicate. In general trebuie spus că băuturile trebuie încălzite, dar nu mai mult de 30-40 de grade, cu exceptia ceaiului şi cafelei care nu sunt băuturi nutritive. Incălzirea se face cel mai bine în apă caldă. Mâncărurile care sunt bine mestecate se mănâncă reci.
POSTUL DE VINDECARE
Postul este modul de vindecare cel mai vechi şi mai natural care există. Dacă un animal se îmbolnăveste el NU mănâncă. Cine are febră automat tine post.
POSTUL INSEAMNA CURATIRE;
înlătură mai repede cauza bolii decât hrana crudă.Prin post se pot evita chiar operatii. Medicii cu orientare chimică nu amintesc nici un cuvânt pacientilor lor pentru al prescrie. Cel mai renumit medic al tuturor timpurilor, Hypocrate, spunea: "Cu cât hrăniti mai mult un bolnav, cu atât mai mult îi dăunati". Inainte se postea mult, în conformitate cu cele spuse de Biblie. Acest lucru nu aducea cu sine doar sănătatea fizică, ci legat de rugăciune, aducea cu sine şi o binecuvântare spirituală. Desigur, era nevoie de un îndrumător, dar nu şi de un supraveghetor. In America exista o casă de odihnă imensă pentru efectuarea curelor de post şi regim. Directorii acestor case au publicat cărti unde laudă efectele uimitoare ale posturilor, dar la sfârsit vine pilula amară şi anume că postul ar fi periculos şi de aceea trebuie efectuat sub supraveghere. Acest minunat mijloc de vindecare este sustras populaţiei de rând de către profitori. Oamenilor săraci, postul le este imposibil, numai cei avuti îsi pot permite. Nici la noi această cură nu este destul de cunoscută. Cu atât mai mult ne simţim îndatorati să proclamăm pe lângă hrana crudă, postul drept mijloc de vindecare. Multi vor sti să multumească. Există şi spitale unde se practică postul. In timpul postului există o singură etapă periculoasă care trebuie cunoscută şi anume: hrana prea multă după un post îndelungat. Acest lucru poate însemna moartea. De aceea mai întâi se va consuma doar hrană lichidă, care cu timpul primeste o consistentă tot mai mare. Timpul după care se poate mânca din nou obisnuit trebuie să fie la fel de lung ca şi postul. Cine respectă această prescriptie nu trebuie să se teamă de nimic, se va vindeca dacă Postul şi timpul până la reluarea mâncării obisnuite sunt suficient de lungi. Mâncatul corect după post este hotărâtor pentru vindecare. De ajutor au nevoie numai acei care sunt lipsiti de vointă, lucru frecvent mai ales la oamenii bătrâni şi cei grav bolnavi. Eu am descoperit o metodă gratie căreia postul este mult mai usor efectuat şi cu care se pot obtine rezultate mai bune. Este vorba de postul cu apă de legume în locul apei obisnuite. Această apă de legume se prepară după una din retetele noastre. Se bea câte un pahar la fiecare jumătate de oră, putin încălzit. Pentru prepararea apei de legume se vor utiliza şi plante medicinale, cu precădere acelea recomandate pentru boala respectivă. Amănunte găsiti în cărtile cu plante medicinale şi în cartea de fată. Această apă de legume să nu contină prea multe calorii, adică legumele nu vor fi tăiate prea mărunt pentru ca apa să preia cât mai putine proteine. Dacă se posteste în acest fel, senzatia de foame dispare după a treia zi de post. Această apă are anumite avantaje. Spre deosebire de postul normal în acest caz eforturile mici sunt suportate fără a avea ameteli sau a vedea negru în fata ochilor. In cazul în care nervii nu sunt prea slăbiti se poate lucra dacă nu este vorba de o muncă grea. Se doarme mult mai bine decât în cazul postului cu apă normală. Scaunul dispare mai ales atunci când şi lichidul este putin acrit, iar clismele nu sunt necesare. In loc de apă de legume se poate folosi la această cură şi apa de tărâte. Dacă foamea nu dispare, această apă trebuie mult diluată. Postul este indicat pentru orice boală. Se va evita în cazul unei boli de cancer sau de nervi. Există cazuri limită pe care nici un specialist nu le poate indica. Această înseamnă: Incercarea moarte n-are. Nu se poate întâmpla nimic periculos. Dacă după a 4-a zi foamea nu dispare, dacă din cauza insomniilor noptile devin insuportabile, dacă inima este prea agitată atunci recomand fie o abtinere partială de la mâncare fie întreruperea postului fie 2 zile post - 2 zile mâncare. Se recomandă şi o cură numai din sucuri de legume. Postul total este mai comod pentru că senzatia de foame dispare în întregime. Cât timp să se tină postul? Cunosc un caz grav de îmbolnăvire a măduvei coloanei vertebrale. Fără nici o sperantă din partea medicilor, bolnavul se deplasa doar în scaunul cu rotile; dar literatura corepsunzătoare a trezit în el credinta în puterea de vindecare a postului. El a tinut mai multe posturi şi de fiecare dată era tot mai lung, cred că ajunsese până la 40 de zile, dar nu i-a ajutat prea mult. El stia că omul poate trăi 100 de zile fără mâncare şi că perioada de 60 de zile este maximă pentru un post. Deci s-a hotărât să o facă. Nu avea timp de pierdut, iar timp avea. S-a constatat că se posteste cu atât mai usor cu câts-a postit mai des. Când au trecut cele 60 de zile nu a constatat vreo îmbunătătire substantială a stării sale, dar în următoarele 60 de zile când începea să se obisnuiască cu mâncarea, minunea s-a produs. De atunci omul s-a simţit dator să tină peste tot conferinte despre efectele postului. Astfel am ajuns şi eu să îl cunosc. Atunci avea vreo 60 de ani, avea o tinută sigură şi dreaptă ca unul de 20 de ani. Cazul lui a fost o minune iesită din comun fiindcă se spune că nervii distrusi nu se pot regenera. Vedem aici ce se poate face cu o vointă de fier. Recunoastem din acest exemplu că timpul după post este la fel de important ca şi cel al postului. Abia acum după lunga perioadă de odihnă a organelor începe regenerarea propriu-zisă. Glandele şi întregul corp par că au renăscut. La un post atât de lung unele organe se contractă la fel şi stomacul, de aceea prima hrană va fi numai sub formă lichidă şi anume sucuri de legume şi fructe diluate. Abia treptat avem voie să trecem la lapte şi hrana consistentă care trebuie bine mestecată.De îndată ce postul se întreurpe apare din nou foamea. Să stăpânesti această foame în perioada de reobisnuintă a stomacului este cel mai greu lucru; dar răbdarea este cu atât mai mult răsplătită. Postul însusi este relativ usor dar persoanele corpolente au la început unele greutăti. Cine crede cu adevărat în vindecare aceluia nu-i va lipsi nici vointa de fier. Deja după prima săptămână de post te simţi atât de usor încât ai vrea să escaladezi muntii. Tocmai acum trebuie să fi atent pentru a nu depune brusc eforturi, de exemplu să urci în fugă o scară. Atunci ti se va face negru în fata ochilor şi ametesti. Chiar şi când te scoli de pe un scaun pot apărea aceste simptome dar într-o măsură mai mică. Nu trebuie să ne speriem, fiecare trece prin asta şi este foarte normal. Motivul nu se află în lipsa de hrană, căci există în organism suficiente rezerve. El trebuie căutat în substanta toxică care acum se descompune şi ajunge în sânge de unde este eliminată. Unii medici recomandă clisma zilnică în prima săptămână de post. In cazul bolilor intestinale, clismele sunt necesare. Fiecare să-si găsească singur calea. Cu apa noastră acrită din legume se poate şi fără clismă. Unii folosesc ulei de parafină care trece nedigerat prin intestin. Celui ce ezită vreau să-i dau curajul necesar chiar dacă prima oară este vorba doar de câteva zile. La următoarele poate dubla durata. Dacă la început apar greutăti, culcati-vă. Asa se procedează şi în spitalele unde se posteste. Multi, mai ales cei bolnavi de intestin şi stomac, au ales postul mai îndelungat pentru a trece apoi la alimentaţia cu crudităti. Dar şi fumătorilor, alcoolicilor şi cafegiilor li se recomandă această cale. Depunerile de grăsime, tot felul de boli se pot înlătura în acest fel. Dacă succesul nu este nu este pe deplin satisfăcător să se înceapă după un timp un post mai lung. Când postesti nu o spune nimănui, cel mult celor apropiati. De obicei acestia au cea mai putină întelegere şi te obosesc cu teama lor. Este necesar ca şi ei să stie ce înseamnă postirea şi să se convingă cât de importantă şi nepericuloasă este. Cel mai bine este să te asociezi cu cineva sau când întreaga familie posteste. Am cunoscut un caz de căsnicie cu multă vointă care posteau în timp ce găteau pentru întreaga familie. Unii leagă postul de rugăciune, lucru ce întăreste credinta lor în asa măsură încât trăiesc o stare de exaltatie, de împlinire a rugăciunii. Fizic şi spiritual este sănătos să se facă posturi 1- 2 zile săptămânal. Din următoarele motive, fiecare om, întreg poporul trebuie să învete să postească şi să se obisnuiască mai mult sau mai putin cu hrana crudă. Nu suntem niciodată siguri de un război sau foamete. Chiar dacă va fi deportat sau s-ar întâmpla ceva deosebit îsi poate mentine mult timp sănătatea prin post. Când oamenii mor de foame din cauza decesului nu este foamea propriu-zisă, ci frică de ea, frica care-i conduce la consumul de hrana intrată în putrefactie (carne), datorită căreia se intoxică şi mor. Nimeni nu le-a spus cât poate un om trăi? 100 de zile fără mâncare. Un exemplu în cap. 6 ne arată cum două femei în timpul unei cure de slăbire s-au hrănit numai cu carne; îmbolnăvindu-se de o boală de sânge care a fost şi cauza decesului lor. Dacă ar fi fost vorba numai de salată sau ar fi postit, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Atât făina albă cât şi carnea reprezintă o alimentatie unilaterală care răpeste corpului substante importante. Adeseori putinul care se găseste de mâncare se mai fierbe şi deci se devalorizează. Câte o problemă mai gravă apare din cauză că nu cunoaste regulile postului, mâncând prea mult după o foame îndelungată. Cine este istet se exersează încă din tinerete în practicarea postului şi în mâncarea cruditătilor.
17. BOLI DE STOMAC - INTESTIN - INIMA SI REUMATISM
Pentru ca vindecarea bolilor dureroase durează prea mult în cazul simplei treceri la alimentaţia cu crudităti se recomandă respectarea următoarelor indicatii: colite, ulcer, constipatie şi deranjamente pe bază nervoasă şi a stomacului. Anumite alimente crude pot provoca la bolile de intestin greutăti. Veti proba singuri care din retete vi se potriveste cel mai bine. Laptele crud, laptele acru, fructele, sucul de legume şi apa groasă de tărâte cu adaosuri din buruieni amare sunt cel mai bine suportate. Drept prima regulă valabilă este buna mestecare. Cine are dantura proastă să-si achizitioneze un mixer pentru a putea mărunti anumite alimente. La colite, în inflamarea intestinului gros sau la ulcer se recomandă un post îndelungat. Clismele nu vor fi ocolite până nu s-au înlăturat toate resturile fecale întărite (vezi paragraful privind inflamarea apendicitei). In caz de colită cronică, intestinul este adeseori deformat. Segmentele largi alternează cu cele înguste cât un creion. In asemenea cazuri este necesar ca după o anumită perioadă să se înceapă al doilea post prelungit. Să se bea ceai de tinctură (ân text tintaural) musetel, pojarnită şi trestie mirositoare. Dacă există dureri de stomac se va lega burta strâns şi temporar se vor aplica comprese calde. La ulcer se bea suc de varză cu un mic adaos de suc de cartofi, sfeclă rosie şi ceapă cu înghitituri rare de mai multe ori pe zi. Atâta timp cât stomacul sau intestinul este bolnav şi inflamat nu se va mânca mâncare consistentă. Sânt permise doar sucuri de legume, zarzavaturi, apă de tărâte, lapte crud (ultimul în amestec) şi se vor bea aceste sucuri din jumătate în jumătate de oră. Multe boli sunt o consecintă a constipatiilor. De aceea n-are nici un sens să vrei să vindeci o boală fără a înlătura mai întâi constipatia. Un scaun pe zi este minimul necesar, cel mai bine ar fi să existe 2 sau 3. Scaunul să fie moale şi să nu miroasă urât. In cazul constipatiilor apar substante de descompunere care pătrund în sânge prin peretii intestinali. Acest lucru nu este permis. Purgativele ruinează intestinul. Inflamatiile şi ulceratiile sunt consecinta acestei ruinări. Noi recomandăm o cură de vindecare care deocamdată trebuie tinută 2 luni. In cazuri grave intestinul trebuie mai întâi bine curătat prin cât mai multe clisme. Câteodată ti se pare că scaunul este normal dar în portiunile largi ale intestinului se mai află încă fecale întărite. Slăbirea şi boli inexplicabile îsi găsesc aici cauza. După un control amănuntit, posturile, clisma şi hrănirea se va face în modul următor: în cazuri grave, vindecarea intestinului se va începe cu o cură de sucuri, de post sau cu o cură de apă de legume acrită, timp de câteva săptămâni. Mai întâi micul dejun ce se compune din 2 L seminte de in şi o lingurită de chimion şi finceni, 1-2 L stafide negre - totul înmuiat - apoi se amestecă cu 2-3 L tărâte, putin ulei şi miere. Un măr şi o băutură cu praf de buruieni formează desertul. Prânzul Musli din cartofi cruzi (cap. 1) sau salată în amestec fără otet sau lămiie, eventual un măr, banană, smântână, brânză de vaci sau condimente. Cina: 6-7 smochine înmuiate în timpul zilei. Apa de aici se va bea cu praf de buruieni, eventual un măr. Am descoperit că ceaiul din flori de Harlem (?) este foarte bun împotriva pietrelor la fiere şi are un usor efect diuretic. De aceea recomandăm dimineata şi seara câte o capsulă înaintea mesei. Aici se mai adaugă de 3 ori pe zi 1-2 pilule de valeriană. După fiecare masă se mai bea un lichid cu praf de buruieni. Cap. 1 la care se mai adaugă o lingurită de praf de săruri minerale. Semintele de in se vor mânca numai dimineata din cauza acidului cianhidric otrăvitor.. Dacă se ajunge la mai mult de trei scaune pe zi trebuie să înceteze cu smochinele. Intestinul trebuie să se obisnuiască 2 luni cu acest ritm înainte de a trece la hrana crudă normală. Laptele crud nu constipă şi se recomandă deasemenea laptele acru înainte de a se îngrosa prea tare. Mai este indicat aici şi un semidiuretic foarte sănătos; se prepară din scoartă de crusin, păpădie, sunătoare, musetel, porumbar, filimica dracila. Să se meargă mult pe jos; tot asa multă gimnastică, masaje (DO-IN); functionarea intestinului depinde adesea de starea nervilor şi de somn. Pentru că acestia se vindecă foarte greu chiar trecând şi la hrana crudă. Bolnavul va trebui să-si adapteze hrana la organele sale. In caz că apar balonări se va mânca mai putin; dacă apar deranjamente stomacale pe bază nervoasă se va face o cură cu valeriană.
18. BOLI DE INIMA - TENSIUNE ARTERIALA SI CRESCUTA - PREVENIREA VARICELOR
Sângele contine printre altele două substante foarte importante pentru sănătatea inimiii şi anume: colesterolul şi lecitina. Colesterolul este o grăsime şi este controlată de lecitină pentru a se mentine în proportie corectă. De îndată ce hrana este fiartă, se distrug enzimele lecitinei şi astfel se distruge controlul colesterolului. Consecinta este un surplus de colesterol în sânge. Fiindcă hrana cuprinde produse de panificatie, grăsime încălzită şi ulei încălzit, creste cantitatea de colesterol în sânge. De îndată ce nivelul este prea ridicat, surplusul se depune pe peretii arterelor. Muschii inimiii nu mai pot fi suficient irigati cu sânge din cauza venelor sclerozate ceea ce are drpet urmare anghina pectorală. Curentul de sânge poate fi întrerupt printr-un cheag de sânge şi asa apare infarctul. Tensiunea ridicată poate apărea şi prin scleroza arterială. Tensiunea scăzută poate avea aceeasi cauză ca şi cea ridicată, numai că la tensiunea scăzută venele cedează presiunii şi se lărgesc. Si varicele apar din acelasi motiv. Prin hrana formată din crudităti, ambele pot fi prevenite. Pentru că nu numai uleiul şi grăsimea formează colesterolul, ci şi ouăle. In bolile cardiace nu este suficient să evitati hrana formată din carne; lucru recomandat de medici, ci este necesar ca prin hrănirea cu crudităti să se dea sângelui suficientă lecitină. Să luăm de exemplu: gălbenusul de ou formează foarte mult colesterol, dar contine şi foarte multă lecitină; dacă se mănâncă crud atunci echilibrul colesterolului poate fi mentinut datorită lecitinei existente. Deci putem spune că gălbenusul în ciuda cantitătii mari de colesterol este foarte sănătos. Dacă se fierbe sau se încălzeste doar la 50 de grade lecitina, ea îsi pierde puterea, actionează ca o grăsime fiartă şi dăunează sănătătii şi inimii. Un alt exemplu: Laptele este foarte sănătos, dar dacă se separă untul, lecitina rămâne în zer, iar untul formează un surplus de colesterol, fiind de aceea evitat de cardiaci. Din păcate untul şi smântâna se pasteurizează astfel încât şi acestea sunt devalorizate pierzându-si puterea curativă. Deci se distruge eficacitatea lecitinei prin fierbere şi denaturăm uleiul prin încălzire; am impresia că lovim natura spunându-i "Nu avem nevoie de legile tale, noi stim mai bine şi nu ne lăsăm împiedicati de nici o lege a naturii în modul nostru de alimentare". Răspunsul este clar: jumătate din populatie moare în urma unei boli de inimă, iar cealaltă jumătate în urma unei alte boli de alimentare care este deasemenea provocată tot de fierberea alimentelor. Bolnavii de inimă să evite următoarele mâncăruri: carne, grăsime naturală, margarină, untul, uleiul fiert sau încălzit în timpul fabricatiei, zahărul alb şi tot ce contine zahăr, pâinea albă sau produsele de panificatie şi de cofetărie, sarea de bucătărie. Astfel se poate evita într-o oarecare măsură progresarea bolii, dar bolnavul nu poate din păcate vindecat. Pentru vindecare are nevoie de hrană crudă. Astfel colesterolul care s-a depus deja pe peretii arteriali poate fi descompus numai prin lecitină vie. Colesterolul este 100% acid. Influenta dăunătoare a căldurii asupra alimentelor este vizibilă. In timp ce uleiul încălzit este foarte dăunător, cel făcut la rece are puteri vindicative. La fel ca şi lecitina naturală descompune depunerile din artere. Cel mai dăunător este uleiul sau grăsimea hidrogenizată care în procesul de fabricatie este supusă unor temperaturi foarte mari. Un biolog american numeste aceste grăsimi şi uleiuri: "Criminalii nr. 1 ai omenirii civilizate". El spune că acest ulei şi această grăsime sunt azi cel mai mult folosite în America. In unele hoteluri şi pe nave maritime nici nu se folosesc altele. Si pentru fabricarea alimentelor este foarte potrivit din cauza termenului nelimitat de păstrare şi al prelucrării usoare. Desigur şi în Europa se foloseste asemenea ulei şi grăsime fiindcă aici fiecare al doilea european moare de o boală de inimă. Când cumpărati ulei, credeti că este mai rentabil dacă îl cumpărati pe cel mai scump. Zahărul industrial, pâinea coaptă şi produsele de panificatie formează de asemenea în mare măsură colesterol şi constituie mai mult decât se crede cauza infarctelor şi pietrelor la fiere. Deci: zahărul rafinat şi fiert (deasemenea zahărul din trestie de zahăr şi fructele fierte) şi făina fiartă sau coaptă trebuie să fie evitate.
19. BOLILE ARTICULATIEI SOLDULUI SI COLOANEI VERTEBRALE
Să se citească mai întâi capitolul privind aciditatea organismului. Cine vrea totusi să scape mai repede de suferinţele lui găseste aici şi alteindicatii. Cel mai eficace este postul. Să se studieze capitolul "Postul" şi acomodarea cu acesta. Mai întâi se va tine un post de câteva zile apoi treptat tot mai lung până la 40 de zile. Se recomandă de asemenea o cură cu sucuri de legume. In continuare dăm indicatii pentru alte cure de dezintoxicare. BAIA DE ABURI: pe un scaun se pune un prosop pe care vă asezati cu picioarele putin ridicate după ce v-ati dezbrăcat; sub scaun se află o oală cu apă fierbinte pe un resou. Corpul gol îl înveliti cu 2-3 pături de lână în asa fel încât cu exceptia capului să fi învelit până jos. Această baie de aburi poate dura o jumătate de oră şi mai mult. In încheiere vă culcati asa înveliti şi transpirati timp de o oră.
 BAIA FIERBINTE:
febra artificială în cada de baie. Prin turnarea de apă fiartă se ridică continuu temperatura apei până la 40-42 de grade. Se face o dată la două zile câte o jumătate de oră. Numai nasul să rămână afară din apă. Impachetarea, ca mai sus. Dacă trebuiesc îmbăiate numai anumite portiuni ale corpului se va folosi un vas mai mic. In acest caz temperatura apei să fie mentinută atât de ridicată cât poate fi suportată. Pentru aceste băi se foloseste de cele mai multe ori ceai de musetel, salvie sau altele, pentru că acestea au de regulă efectul scontat, foarte bun şi în cazul unor răni purulente şi inflamatii. Temperatura de 42 de grade distruge celulele de descompunere şi de cancer.
 IMPACHETARI FIERBINTI:
 un cearsaf înmuiat în infuzie de flori de fân se înfăsoară în jurul corpului până la gât apoi imediat se înveleste corpul cu o pătură de lână pentru ca umezeala să nu pătrundă afară. Eventual se asează dedesubt o folie de plastic. Odihnă la pat 3 ore. Spălătură cu apă rece sau dus.
COMPRESE CU LUT SAU VARZA:
Pe o pânză se pune un strat gros de un deget de lut sau frunze de varză strivite. Compresele se învelesc mai întâi cu o folie din plastic apoi cu altă pânză. Aceste comprese se schimbă după ce s-au uscat. Pentru bolnavii de reumatism, aceste comprese sau chiar asternutul cu frunze din plante medicinale sunt bune pentru toate suferinţele. Pentru artrită mai recomand încă o specialitate. La mănusi vechi cu un deget sau în ciorapi se pune un terci de cartofi cruzi, ceapă şi seminte de in fierte astfel încât degetele bolnave să înoate în el. Această compresă se tine toată noaptea, iar dacă bolnavul tot nu poate lucra poate să le tină şi în timpul zilei. Au foarte mult efect. Hrana bogată în vitamina C, mărarul şi pătrunjelul contin mai multă vitamina C decât lămâia) şi varza este foarte bogată în vitamina C. Cozi din buruieni, ciubotica cucului, măcese, pelin negru, frunze de stejar şi salvie sunt bune pentru toti bolnavii de reumatism, artrită şi atroză. Un leac este uleiul de peste. Acesta unge articulatiile pe dinăuntru, iar terciul pe dinafară. Lipsa potasiului este principalul factor pentru aceste boli. Cartoful şi mai ales coaja acestuia, apoi ceapa, sunt cure foarte bogate de potasiu fie pentru utilizarea internă fie cea externă. Pentru cea internă se vor tăia ochiurile cartofilor cruzi pentru că ele sunt otrăvitoare. In prepararea salatelor şi mâncărurilor din mixere, unde cartoful crud şi coaja se pot folosi, se poate utiliza foarte mult ulei de măsline pentru ungerea articulatiilor. S-a observat că postul mai lung are cea mai mare putere curativă pentru că după post regimul din hrană bogată în baze şi calciu este mult mai eficace. Articulatiile se regenerează. Există într-adevăr speranta pentru cei foarte grav bolnavi de artrite ca acestia să zburde din nou ca niste copii. După câtiva ani dispar infirmitătile. Si cei bolnavi de sciatică, artroză, cei suferinzi cu articulatiile soldului şi coloanei să respecte după posibilităti indicatiile date pentru cei reumatici şi cei bolnavi de artrită. O bolnavă de artroză s-a întors de la niste băi foarte renumite şi mi-a povestit la ce cure au fost supusi bolnavii, dar carnea constituia elementul principal al hranei, deci tocmai acel aliment datorită căruia sângele este cel mai mult intoxicat şi acidizat. Deci: pe de-o parte dezintoxicarea prin împachetări şi băi, pe de altă parte întoxicarea maximă prin carne şi fierturi. Desigur această bolnavă după o usoară ameliorare a stărilor pleacă şi continuă acasă acelasi meniu; iar la anul se duce iar să facă cură. Despre regimul pentru reumatici s-au spus deja unele lucruri în capitolul privind sciatica. Se mai atrage atentia aici încă o dată asupra verzei şi buruienilor cum sunt păpădia şi urzicile ca fiind surse de calciu. Si smochinele şi laptele crud împreună cu semintele de s.f.s. contin foarte mult calciu. Pentru ca acest calciu să fie corect valorificat, organismul are nevoie de suficientă vitamina D, care se completează cu ulei de peste sau expunere la soare. De aceea acestor bolnavi li se recomandă pe lângă hrana crudă bogată în calciu, uleiul de peste şi băile de soare. Drept comprese împotriva durerilor reumatice se recomandă săculeti cu sare sau nisip fierbinte. Reumaticii să evite fructele acide cu exceptia bananelor şi a câtorva mere, iar în schimb să se tină de hrana crudă (chiar şi cartofi cruzi) şi de sucurile de legume care rezolvă singure problema acizilor depusi. Se recomandă tablete de calciu, praful din săruri minerale. Tărâta şi apa din tărâte este deasemenea recomandată. Tărâta se înmoaie bine şi se utilizează la Musli. Reumaticii vor bea zilnic un litru de apă de tărâte sau suc de legume. Există medici care folosesc această metodă a vindecării naturale. In primul rând trebuie înlăturată cauza acestor boli larg rapândită şi anume hiperaciditatea din organism, prin hrănirea corespunzătoare. Dacă această cauză nu este înlăturată nu se poate obtine o vindecare completă. O cură mai îndelungată cu sucuri de legume poate face minuni.
19. EXPERIENTE PRIVIND VINDECAREA CANCERULUI
Aparitia cancerului şi vindecarea lui a fost explicată la începutul acestei cărti. Pentru a accelera procesul de vindecare, bolnavul are nevoie de o hrană care să contină viată (enzime) şi care în acelasi timp să fie şi bazică, adică să aibe săruri minerale care nu se compun din acizi. Aceste calităti le posedă în cea mai mare parte sucul de legume proaspăt. După informatiile mele, sucul de legume aflat pe piată este încălzit la 89 de grade şi deci devalorizat. Experienta ne învată că un litru reprezintă cantitatea cu efectul curativ cel mai pronuntat. Se folosesc în principal morcovi, sfeclă rosie, telină, ridichi, varză, cartofi. Se presează dimineata jumătate din cantitate, restul păstrându-se in frigider pentru după-amiază. Se bea din oră în oră sau din jumătate de oră în jumătate câteva înghitituri şi nu se mănâncă nimic. Cura este sprijinită dacă se bea între timp regulat ceai din buruieni şi anume tot câte un litru din vinartă,filimică, strugurii ursului şi salvie în părti egale. Durata curei de sucuri de legume este de 6 săptămâni în caz de cancer la stomac, de 8 săptămâni şi apoi se trece treptat la hrana crudă obisnuită. Mai întâi se vor mânca printre înghitituri de suc, seminte de s.f.s., bostan; apoi se va mânca de fiecare dată putin mai mult. Această cură este valabilă şi pentru cei bolnavi de alte boli. Iti păstrează fortele, desi scazi din greutate. In cazul cancerului este mai putin recomandată cura radicală a postului. După cum se stie, cancerul provoacă dureri foarte mari. In loc să intoxici corpul deja intoxicat, recomandăm comprese cu frunze de varză strivite sau lut (argilă). In afara sucurilor de legume foarte bune s-au dovedit a fi băile fierbinti apoi comprese reci. Pe lângă suc se recomandă ca ceaiuri un amestec de stevie de munte (anghina sălbatică, mărarul ursului). Si razele soarelui au un efect curativ în timp ce celelalte iradiatii sunt dăunătoare. După cum am mentionat, tesutul muscular şi cel al epidermei se reface foarte greu chiar cu hrana crudă după ce a fost iradiat. In plus, organele învecinate, în ciuda ecranării sunt grav afectate. După un timp cancerul începe din nou să progreseze, câstigând în scurt timp terenul pierdut şi manifestându-se cu o putere distructivă sporită, fiind foarte greu apoi ca sistemul imunitar să mai facă fată. Aici avem încă un răspuns la numeroasele întrebări legate de metoda cu acid lactic a medicului dr. Kuhl în vindecarea cancerului. Si eu m-am lăsat dus în eroare în conferintele medicului Kuhl. Dar m-am vindecat radical prin experienta mea proprie. Unele mâncăruri şi băuturi acre răpesc corpului calciul. Multi cititori nu iau în serios aceste lucruri şi tot asa nu credea nici autorul acestei cărti în efectele curative ale fructelor acide până când nu l-a lovit necazul. In Florida si-a pierdut toti dintii în 4-5 ani, desi se hrănea numai cu crudităti; asta din cauza consumului ridicat de fructe acide. In plus s-a îmbolnăvit de reumatism. A fost indus în eroare de tabelele de acizi-baze ale lui Ragnar Berg conform cărora în stomac fructele acre nu mai au efect acid, ci bazic. După această experienţă a devenit mai atent. Nu acidul lactic a constituit factorul curativ propriu-zis, ci hrana crudă. Orice fermentatie sau aciditate are consecinte negative, de aceea şi Biblia consideră tot ce este fermentat drept impur şi le-a interzis evreilor din Vachiul Testament. Cea mai bună dovadă că metoda medicului Kuhl este gresită este chiar propria lui persoană care cu hrana lui acidă a murit la 64 de ani în urma unui atac de aplopexie. Si metoda otet-miere a medicului Jarvin i-a dus pe multi în eroare. Laptele acru şi varza acră consumate cumpătat sunt recomandate. Continutul lor ridicat în calciu înfrânează efectul acizilor. Există medici progresisti care vindecă prin regim şi prescriu însă pacientilor lor pâine din cuptor şi mâncăruri care sunt fierte şi care formează deci acizi. Ei nu au recunoscut importanta hranei nefierte (a enzimelor) şi efectul negativ al acizilor. Când dr. Melfi după vindecare a început pe lângă hrana crudă să consume din nou vechea ei hrană vegetală fiartă, cancerul a început din nou să crească (hrana vegetală nu ajunge pentru prevenirea bolilor). Recunoastem aici că numai acela ajunge la vindecare reală care actionează consecvent în acest sens şi stie ce vrea.
 ORI PLACERILE GURII, ORI VINDECAREA
Asta nu vrea să însemne că hrana noastră cu efectele ei curative nu satisface plăcerile gurii, dar trebuie să te obisnuiesti cu ea. Din păcate, dr. Melfi în ciuda hranei crude nu a depăsit limita celor 60 de ani pentru că nu a recunoscut actiunea dăunătoare a acizilor, lucru ce reiese din cărticica ei. Există şi un alt sistem de alimentare (Waerland, etc.) prin care se pot preveni într-o oarecare măsură bolile, dar nu pot fi usor vindecate. Noi recunoastem aportul marilor pioneri ca Waerland, Birche, dar noile experiente aduc cu sine alte rezultate. Noi indicăm cinci puncte principale necesare în vindecarea cancerului: hrana fără acizi, bogată în enzime, fără toxine şi consumată cumpătat. Singura hrană care îndeplineste primele 4 conditii este sucul de legume crude. După cum s-a mentionat deja în capitolul 2 din cartea dr. Garson, el dădea unui pacient grav bolnav numai acest suc, şi în acest fel a putut vindeca sute de oameni de boli foarte grave. Toti medicii care afirmă că şi cancerul este incurabil sunt rugati să îndeplinească aceste cinci conditii la pacientii lor înainte de a mai sustine această afirmatie.
1.) In capitolul privind aciditatea din corp am mentionat că sângele cuprinde 80% valori bazice şi 20% valori acide. Deci hrana trebuie să se tină pe cât posibil la aceste valori, mai ales în cazul bolnavilor. Legumele crude şi cartoful crud, tărâta şi laptele crud corespund acestui procent. Asemenea hrană este capabilă să descompună toxinele acide depuse în corp şi să le neutralizeze.
2.) Pentru regenerare (refacerea tesuturilor celulare), enzimele (viata vegetativă) joacă în alimentatie rolul principal. In această hrană vie se află forta de luptă împotriva celulelor canceroase. Hrana "moartă" (fiartă) nu mai posedă forta de luptă, ci dimpotrivă cu ea ne hrănim, în adevăratul sens al cuvântului, celulele canceroase. La nici o altă boală, cum este la cancer, nu se pune în asa măsură problema fortei de luptă. Cine va învinge, celulele proprii sau cele ale cancerului. Celulele canceroase sunt celule degenerate care au devenit celule de putrefactie. Ne putem face o imagine privind acest proces abia atunci când cu putină fantezie ne închipuim enzimele ca fiind sufletul sau spiritul activ al fiecărei celule sănătoase; în mare, cu aceste enzime asa se şi întâmplă. In unele cazuri, ele pot fi victime ale "alienării". In lipsa de enzime sănătoase cu rolul lor de control, prin intoxicare cu otrăvuri chimice sau acizi acumulati din propriul metabolism, unele enzime se îmbolnăvesc. Acesta este cazul la formarea cancerului. O celulă locuită de enzime bolnave degenerează şi începe să crească rapid. Din nefericire încă tot se mai întârzie în administrarea enzimelor sănătoase cu care se pot îmblânzi enzimele "nebune". Prin urmare focarul de celule bolnave se extinde ca o explozie, celulele crescând şi înghitind pe cele învecinate slăbite. Săptămâni întregi sau luni bântuie această luptă inegală. Cancerul nu poate fi stăvilit în inaintarea lui. In sfârsit după ce medicii au renuntat să mai spere în vindecarea celui iradiat luni de-a rândul şi poate încă şi operat, bolnavul începe să se intereseze de alte posibilităti de vindecare. Modul în care aceste posibilităti mai pot fi încă încununate de succes aflăm în certificatele de la începutul cărtii. Definitia noastră privind aparitia cancerului se poate la fel de putin dovedi stiintific ca şi faptul pentru care un om se alienează mental. Faptul însă că este corectă o dovedesc numeroasele vindecări prin hrănirea cu crudităti; nu este vorba de vre-un virus al cancerului. Faptul că radiatiile Roentgen pot produce cancerul se poate explica numai prin definitia noastră. Acestea distrug sau amortesc enzimele.
3.) In ce priveste a treia conditie (hrana fără otravă) s-a discutat deja în capitolul 2. Repetăm pe scurt: dacă substantele otrăvitoare sunt captate în sânge sau de ficat ele pătrund în diferite celule. Ceea ce se poate întâmpla am citat deja în paragraful anterior. Se recomandă zarzavaturi biologice (crescute fără chimicale).
4.) Se referă la cumpătare. Chiar şi la hrana crudă se poate mânca prea mult şi suprasolicită astfel diferite organe.
5.) Tratament prin transpiratie. De multe ori primesc diverse mesaje de la pacientii care au început cura cu sucuri de legume, cu apa de tărâte sau apa de legume şi care suportă reactii neplăcute. Pe unul îl mănâncă pielea, altul are ameteli ca şi când ar posti. Acizii otrăvitori anchilozanti caută o iesire. De cele mai multe ori rinichii bolnavi îsi îndeplinesc datoria numai pe jumătate, acizii nu-i poate elimina în întregime. Din acest motiv trebuie să ajutăm pielea în rolul ei de secretie. Acest lucru îl facem prin transpiratie produsă artificial dacă pe calea naturală nu este posibil. In capitolul privind reumatismul sunt enumerate unele posibilităti de transpiratie. Incă un cuvânt pentru cei multi suspecti de cancer care sunt timorati de eventualitatea radiatiilor sau operatiilor sau de cuvintele "este prea târziu". Autorul a cunoscut prea multe cazuri iradiate şi deci retete astfel încât a ajuns la convingerea următoare: acolo unde o iradiatie în mod execeptional a fost încununată de succes acolo nu a fost vorba de cancer. Pe de altă parte pacientii care îsi pun toată încrederea în vindecarea naturală nu resimt în primele 2 luni nici o ameliorare dar ceea ce este mai important, boala nici nu se mai înrăuteste. Să nu ne lăsăm timorati de acel "prea târziu". Dr. Melfi scrie în cărticică şi de ce nu s-a lăsat operată, iar de iradiere nici nu se punea problema. Era doar un medic şi trebuia să afle calea cea bună. Vreau să accentuez că cei suspecti de cancer nu vor trece la hrana crudă partială, ci trebuie să efectueze consecvent o cură de 2 luni după indicatiile de mai sus, iar apoi să treacă la regimul vegetarian de crudităti. O experienţă: un bolnav foarte grav de cancer la stomac la care chirurgii încetează să mai spere a început această cură adăugând şi 1/4 lapte crud. O lună mai târziu se simtea atât de bine încât a început să consume hrană consistentă. A recidivat iar moartea a fost consecinta. Autorul este convins că la o cură mai lungă de 2-3 luni acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Fiecare trebuie să stie că o fortă care poate vindeca cancerul este cu atât mai mult în stare să vindece bolile de inimă, diabet, suferinţele de prostată sau bolile de sânge. Cauza principală este mereu aceeasi. Cel periclitat este lovit în punctul lui cel mai slab. Dacă s-ar fi hrănit corect suprasolicitarea nu s-ar resimţi. Desi câte o boală este aparent declansată de o altă cauză, o răceală de exemplu, cauza principală rămâne şi aici aceeasi: alimentaţia gresită şi hiperaciditatea. Cât de lipsit de sens este să combati doar simptomele şi să nu iei în seamă cauza principală, o demostrează numeroasele cazuri de recidivă şi cei "vesnic bolnavi". Dacă o boală este "âmpuscată" cu o injectie şi nu se mai întoarce atunci se poate presupune ca în locul ei să apară una sau alte două boli care periclitează viata. Dr. Garson folosea în spitalul său o răzătoare de legume cu presă hidraulică separată. Centrifugele noastre se potrivesc cel mai bine pentru rădăcinoase. Presarea zarzavatului este mai dificilă. Cine vrea să economisească şi să nu arunce atâtea resturi să înmoaie aceste resturi în apă şi să le strecoare apoi prin tifon. In cazul cancerului intestinal sau constipaţiei poate fi usor acrit cu lapte acru. O preparare ideală a legumelor este posibilă şi cu ajutorul unui mixer cu care terciul poate fi usor şi fin măcinat şi este deci usor digerabil. Celor bolnavi de cancer li se recomandă totusi o cură de sucuri. Pentru a sluji mai bine vietii, editura a început să trimită atât mixerul cât şi centrifuga celor înteresati. Resturile se mai pot valorifica în felul următor: 1/2 din resturile din centrifugă şi 1/2 de banană strivită,
 putin ulei şi tărâtă; s
e mai pot adăuga seminte de s.f.s. sau nuci înmuiate,
resturile de cartofi din centrifugă se amestecă cu putină miere.
Sânt posibile şi alte mâncăruri cu adaosuri de brânză de vacă, hrean, condimente, ulei, etc. La acest gen de valorificare se recomandă ca resturile să nu fie prea uscate sau să se adauge putin suc. Astfel avem două posibilităti de valorificare a legumelor. Alt sfat: nu se recomandă amestecarea sucului de cartofi cu alt suc, pentru că strică gustul acestuia din urmă. El poate fi diluat cu lapte crud sau apă caldă.
Mâncare curativă: 2 banane racoapte, 2 cătei de usturoi, 1 L ulei presat la rece, 2 L seminte de in măcinat, 1-2 L praf de buruieni, o jumătate ceapă.
 20. ALTE BOLI
 Pietrele la fiere şi rinichi dispar fără operatie. Din ce se compun pietrele la fiere? In principal din colesterol, deci din aceeasi substantă care sclerozează arterele cardiacilor. Din acest motiv şi cei cu pietre la fiere vor respecta indicatiile date pentru cei bolnavi de inimă. In plus pietrele mai contin unele săruri nutritive devalorizate prin fierbere, cum este de exemplu calciul. Si sarea de bucătărie şi acidul uric se găsesc în pietrele la fiere. In fiecare caz compozitia pietrelor este diferită în functie de alimentaţia predominantă. Organele se transformă deci în depozite de resturi pentru că hrana este devalorizată prin fierbere, pasteurizare şi denaturare în procesul de fabricatie a alimentelor. Toate depunerile sunt constituite din acizi. După cum am mai spus, pentru vindecare trebuie mai întâi înlăturată cauza, adică hrana fiartă. Desi hrana crudă are efect curativ, acest proces este în cazul nostru prea lent pentru că vrem să scăpăm cât mai repede de îngrozitoarele dureri. Fiecare proces de vindecare este accelerat prin postire, organele sunt eliberate de munca lor obisnuită astfel încât îsi pot pune întreaga lor fortă de curătire şi combatere împotriva focarului bolii. In afara postului se poate şi aici aplica tratamentul printr-o cură de transpiratie. In plus se mai aplică comprese fierbinti cu seminte de in şi ulei de măsline pe locul dureros. Acest loc va fi masat. Spre sfârsitul perioadei de reobisnuire a organismului cu hrana sau în cazul postului întrerupt să se prepare mâncare cu 1-2 cepe, mult hrean şi mult usturoi în salata amestecată cu mult ulei de măsline şi dozată din oră în oră, câte o lingurită. Acest ulei linisteste senzatia de foame astfel încât se poate respecta regimul prescris pentru stomac. Se recomandă şi ceai în amestec din măcese, grozama, pătrunjel de câmp, boabe de ienupăr, troscot, salvie şi barba ursului (coada calului). Chiar şi în timpul postului poate fi băut acest ceai diluat şi neîndulcit sau să se pună aceste plante în apa de legume care se bea în timpul postului. O substantă specială împotriva pietrelor la fiere şi rinichi este uleiul Harlem în capsule. Cel care s-a operat deja este sfătuit să treacă la hrana crudă de legume, apoi la tărâte, cei bolnavi de rinichi şi fiere vor evita cu strictete orice prăjitură chiar şi pâinea integrală. Pâinea necoaptă, cu multă tărâtă este recomandată. Zahărul alb sub orice formă, chiar şi zahărul brun se va evita. In schimb să se facă o cură de sucuri proaspete din legume sau să se consume zarzavat sub orice formă. Noi recomandăm în mod special cartoful crud şi sucurile de cartofi. Coaja este foarte bogată în potasiu. Vindecarea diabetului, obezitătii, subgreutătii, bolilor de ficat şi a glandelor cu secretie internă, sterilitătii. Glandele sunt în mod deosebit dependente de hrana crudă pentru că numai enzimele formează hormonii din glande. Acest lucru este prea putin luat în seamă de medici pentru ca în general se crede ca diabetul este incurabil; iar diabeticul este condamnat continuu la administrarea insulinei, la consumul mărit de carne până când o moarte timpurie prin hiperaciditate, nu din cauza diabetului, pune capăt îndelungatei boliri. Ce spune natura? Ea spune: "Inlătură cauza şi restul lasă în seama mea". Da, deci glandelor paralizate şi amortite hrana concepută de natură le face bine şi se vor trezi din nou. Zahărul alb, mâncărurile rafinate şi fierte care contin mult amidon, carnea, fumatul şi cafeaua care sunt dusmanii principali ai glandelor şi nervilor poartă vina principală în aparitia diabetului şi celorlalteboli ale glandelor. Cauza principală se află însă în fierberea, pasteurizarea şi denaturarea hranei, deci distrugerea enzimelor. Eventuala ereditate poate influenta această boală, dar fără o alimentatie corectă nu s-ar fi declansat. Ceea ce bolnavul mosteneste de la părinti săi sau mai bine zis ceea ce a primit de la ei este în primul rând modul de hrănire incorect şi abia în al doilea rând predispozitia ereditară. Astfel ne este arătat drumul spre vindecare chiar dacă în cazurile arătate nu este vorba de un drum scurt. Deci să se renunte la carne. Mănâncă totul crud, nu-ti fă probleme de medicamente, calorii şi alte asemenea lucruri (valabile mai ales pentru obezi) pune pe foc retetele culinare de până acum. Dacă la început câteva fructe dulci sau morcovi măresc cantitatea de zahăr pentru că s-a consumat dintr-o dată prea mult, totusi nu renuntă în regimul alimentar la ele. Acest fenomen este trecător. Glucoza nu se compară cu zahărul alb. După cele mai noi cercetări ele consumă foarte putină insulină. Evită totusi mierea şi zahărul brun pentru că acestea trec prea repede în sânge. In loc de grăsime şi carne mănâncă nuci, seminte s.f.s., sesam, germeni de grâu, mei, orez şi alte cereale, lapte crud şi ouă crude; drept băutură foloseste ceai din păstăi de fasole, frunze de afin, coada soricelului şi măcese. Aceste plante pot servi şi ca adaosuri în apa de legume. O cură de post cu această apă de legume sau o cură de dezintoxicare cu postire partială, prezintă avantaje extraordinare. Toate organele se regenerează cel mai repede printr-un post îndelungat, ceea ce este şi mai usor de suportat pentru că foamea dispare în întregime. Administrările de insulină nu se vor întrerupe brusc. Dacă este posibil să se înceapă cu un post de 21 de zile. Astfel se poate face o cură cu sucuri de legume sau o cură mai lungă cu apa de legume sau de tărâte destul de consistentă. In timpul acestei cure nu se va mânca prea mult. Pentru că atât la obezitate cât şi la subgreutate este vorba tot de o boală a glandelor, vindecarea urmează în linii mari acelasi tratament ca la diabet. Persoanele foarte slabe se opun postului pentru că este împotriva conceptiei lor. Este însă gresit să se creadă că ei nu ar putea suporta acest post. Dimpotrivă, postul este pentru ei mult mai usor; şi corpul lor slab mai are destule rezerve. Un post scurt n-ar avea însă efect pentru că glandele se regenerează cel mai bine după un post mai lung. O femeie fără copii în vârstă de 40 de ani a rămas însărcinată după un post de 40 de zile după care a trecut la hrana crudă. Pentru a avea copii este adeseori suficientă mâncarea cu crudităti. Asa cum am mentionat deja la capitolul privind postul de vindecare a acestor glande,toate acestea sunt posibile numai printr-un post îndelungat şi trecerea apoi la hrana crudă. Astfel dispare şi această nevoie de a fuma, etc.
INSOMNIILE
 Nimeni nu se gândeste că hrana fiartă, zahărul alb şi pâinea albă ar putea fi cauza insomniilor; şi totusi influentele psihice nu declansează această boală dacă nu s-ar adăuga slăbirea nervilor prin subnutritie îndelungată datorită hrănirii cu alimente devalorizate. Pentru vindecarea sau ameliorarea acestei boli hrana crudă actionează în două directii, înlocuieste pe de o parte somnul, astfel încât în ciuda unui somn scurt nu te simţi obosit şi molesit, iar pe de altă parte hrăneste nervii, ceea ce cu timpul conditionează ameliorarea. Dacă bolnavul consumă cafea, alcool, sau nicotină, această hrană îl eliberează şi de aceste vicii. Mai de mult am suferit mai multe zile de insomnie, lucru ce influenta negativ şi scaunul, atunci am descoperit întâmplător un somnifer eficace şi sănătos fără să îl caut de fapt. S-a întâmplat în felul următor: în mâncarea mea zilnică de la prânz am amestecat trei cătei de usturoi. Spre marea mea surprindere am adormit în noaptea aceea mai mult de o oră fată de noaptea dinainte. Deci am continuat cu consumul de usturoi. Odată cu somnul cel mai bun s-a reglat automat şi scaunul. Usturoiul este în această privintă foarte curativ şi actionează în mare măsură în sensul prelungirii vietii. Poate fi recomandat şi celor care nu mănâncă crudităti, dar din păcate nu stiu să îi neutralizeze mirosul. Recomandăm capsule inodore de usturoi. Usturoiul tocat mărunt trebuie înmuiat în ulei. Pentru calmarea nervilor şi de asemenea pentru a ajunge la un somn mai bun se recomandă tincturile de valeriană sau alte mijloace naturale şi ceaiuri din hamei, roinită, flori de portocale. Tabletele de dormit nu se recomandă. Pentru timp mai scurt sau in cazul unor agitatii puternice ele reprezintă un anume ajutor, dar niciodată să nu fie utilizate pe perioade mai lungi. Eu cunosc diferite persoane care au făcut cele mai neplăcute experiente în urma consumului de somnifere. Vine un moment când trebuie să renunti la ele fie că vrei sau nu pentru că nervii sunt ruinati iar inima are palpitatii din cauza intoxicării. De ce trebuie să se ajungă până la acest stadiu când orice ajutor este inutil?
 OPERATIILE DE APENDICITA - PROSTATA SI ALTE BOLI CE POT FI EVITATE
In fata mea am o carte: "Inflamatii ale apendicitei, vindecarea fără operatie" a medicului dr. Keller. El scrie: "De mai bine de 20 de ani am tratat apendicite de tot felul de la cele mai usoare până la cele mai grave (deci şi apendicite perforatesi purulente). Au fost mai mult de 200 de cazuri pe care le-am rezolvat fără operatie. Din toti acesti pacienti nici unul nu a murit în urma acestei boli (operatia este de obicei nesigură, iar câte unul moare în urma ei)". Keller pune accentul principal pe o golire completă a intestinului prin 6-8 clisme pe zi. Acestea se tin cca 10 minute în intestin. Primele clisme se vor face stând în genunchi şi pe coate, iar celelate stând culcat pe partea dreaptă. Se spune că dacă şi ultimul rest din fecalele întărite este spălat există o cale spre vindecare. Chiar dacă de mai multe ori apa va iesi limpede să nu ne lăsăm indusi în eroare, căci ar mai putea exista încă un rest de fecale. A doua aplicare constă in comprese cât mai fierbinti în primele zile. Faptul că în acest timp se posteste şi se bea ceai amar este de la sine înteles. Keller spune în continuare că dacă în abdomen s-a acumulat o cantitate de 2 litri de puroi, acesta poate fi eliminat pe cale naturală. Drept cauză a acestei boli numeste în primul rând consumul de carne şi mâncare fiartă ca prăjiturile de exemplu. Până acum niciodată nu s-au găsit în rezultatele operaţiei sâmburi de cirese sau ceva asemănător. Retinem de aici că hrana crudă este solutia de vindecare a acestei boli dureroase şi în acelasi timp previne toate bolile de stomac şi întestin. Pentru vindecarea prostatei să se citească mai întâi paragraful privind diabetul, pentru că şi prostata este o glandă. Pe lângă recomandările de acolo mai adăugăm comprese şi băi fierbinti. Postul şi reglarea scaunului îsi au aici rostul lor. Recomand un post mai lung cu trecerea apoi la hrana crudă. Mestecarea lentă a semintelor de bostan este foarte recomandată, deasemenea picăturile de Sabel Serulata, un fruct de palmier. Vindecarea este sigură dar ia foarte mult timp. Există desigur încă multe alte operatii care pot fi evitate. Să ne gândim... în fapt, postul trece drept o operatie fără cutit. Vindecarea răcelii, gripelor, tusei, bronsitei, astmului, sinusului frontal, anghinei, rănilor purulente, pneumoniiilor, tuberculozei, anemiei, leucemiei, otitei medii, albului la ochi. ..
 RACELI SI GRIPA:
 seara câte 3 cătei de usturoi şi ceai expectorant 1-2 zile se va bea diluat zeama de la 10 lămâi. Apoi se va posti şi se va sta în cameră supraâncălzită (cca 35 de grade) sau se va face băi fierbinti. Plus ceai de cretisoară şi pătlagină.
TUSE SI BRONSITA:
ceai expectorant, picături Lusol, în a 3-a zi şi a 4-a zi câte 2 picături, dacă apar iar semne de tuse se vor face băi fierbinti şi aburi.
 INFLAMAREA SINUSULUI FRONTAL:
se vor aplica comprese cu săculeti de nisip fierbinte sau sare. Fata se va spăla cu apă rece, acest lucru se recomandă şi la prevenirea bolii.
ANGHINA:
la primele semne se va face gargară cu apă şi otet. Dacă boala nu poate să fie evitată se aplică comprese fierbinti şi cu flori de fân. Pentru ca aceste comprese să nu ardă pielea se va aplica mai întâi o cârpă umedă. Se suge usturoi şi salvie. Post în extremis.
 RANI PURULENTE:
zilnic 1-2 băi fierbinti la locurile respective; în acest scop se va folosi în loc de apă ceai de musetel sau barba ursului cât se poate de fierbinte. Dacă apa se răceste se va încălzi cu termoplonjonul. In unele cazuri se vor face băi fierbinti pe întreg corpul. Comprese şi alifie din ulei de peste. Regim sau post.
ALBEATA LA OCHI:
hrana crudă, drojdie crudă, germeni de grâu, ouă, verdeturi. Vindecarea durează cam un an.
 PNEUMONIE:
comprese fierbinti cu flori de câmp, băi fierbinti, post, ceai în amestec din pelin, salvie, frunze de ilice, pătlagină ascutită, lumânărică şi potbol. Kneip spunea: "Focul se stinge cu apă rece". Astfel pe cel cu febră îl punemân apă rece şi asa ud cum este îl învelim cu cearseafuri apoi odihnă la pat. Boala dispare apoi.
OTITA MEDIE:
comprese calde cu ceapă crudă şi frunzze de varză în alternantăcu comprese de cartofi fierbinti. Comprese fierbinti se fac şi cu flori de fân. Nu se vor face comprese cu gheată.
ANEMIE:
hrană crudă, suc de cartofi, sfeclă rosie, urzică, păpădie şi spanac. Se vor evita preparatele anorganice din fier şi injectiile.
INCONSISTENTA URINARA:
 împiedicati copilul (sau pacientul) să doarmă pe spate. Ceai din "cinci degete", coada soricelului şi troscot. Seara se va bea şi mânca putin Musli uscat. ASTM: există mai multe feluri de astmă. In general: hrana bazică din crudităti se recomandă. Ceai din fincieni, valeriană, ciubotica cucului, cimbru şi barba ursului. In cameră se va păstra într-un săculet crengi de brad rosu. Se vor mesteca ore în sir frunze de salcâm. Se va dormi pe perna din păr de cal. Scaunul să fie regulat.
DIZARMONIE PSIHICA:
 la toate bolile este important ca din punct de vedere psihic totul să fie în echilibru, altfel toate tratamentele sunt inutile. Zilnic respiratie adâncă, mult soare. Tuturor bolnavilor li se recomandă să mănânce putin iar dacă au senzatie de foame să bea ceai sau apă de legume. Să se respecte recomandările pentru vindecarea cancerului, care sunt valabile pentru aproape toate bolile. Bolile pe bază nervoasă nu se vor trata prin post.
Trimiteţi un comentariu